Fenomenul de quiet quitting în România secolului 21. Motivul pentru care românii își pierd entuziasmul la locul de muncă

„Quiet quitting”, acea renunțare la muncă sau la implicarea progresivă la job reprezintă un element destul de întâlnit pe piața muncii din domeniul privat, iar mai nou și în rândul bugetarilor. Fenomenul de „quiet quitting” aduce în rândul angajaților o lipsă de implicare la nivel de echipă, o lipsă a motivației de a excela în jobul ales și, cel mai important, o metodă de a nu spune direct că nu îți place ce faci, ci a fi „quiet quitter”. Există și explicații pentru care oamenii aleg să fie influențați de lipsa de motivație și de implicare.

Teoretic vorbind, „Quiet quitting” este un termen care se referă la acțiunea de a renunța la un loc de muncă sau la un proiect fără a anunța în mod deschis sau direct despre intenția de a părăsi poziția respectivă. Acest concept implică adesea o abordare discretă, în care angajatul își încetează activitatea fără să prezinte demisia formală sau să discute în prealabil cu angajatorul despre decizia sa.

De ce aleg românii „quiet quitting-ul”?

În primul rând, acest fenomen pleacă și de la cultura organizațională a companiei. Atunci când un angajat nu a analizat în amănunt specificul instituției la care lucrează, el va avea tendința să dezvolte o detașare bruscă față de echipa din care face parte.

O altă cauză ar putea avea legătură cu domeniul din care face parte instituția. Mulți români își schimbă locul de muncă atunci când nu au găsit factorii motivaționali care să îi sprijine la creșterea entuziasmului. Din acest motiv, angajații au ales de multe ori să considere că domeniul actual la care lucrează este vinovat pentru nerealizarea lor.

Fenomenul de quiet quitting apare în prezent tot mai mult în rândul tinerilor. Mulți se angajează imediat după facultate sau chiar pe timpul studiilor universitare, fără să știe însă ce le rezervă cu adevărat domeniul ales. În momentul în care se lovesc se task-urile specifice, angajații își dau seama că nu au făcut o alegere bună și că nu se identifică în amănunt cu o cultură organizațională nouă. Mulți evaluează situația și aleg să se acomodeze, însă există și un procent semnificativ al persoanelor care aleg să renunțe imediat la jobul început.

Quiet quitting apare și atunci când angajații se lovesc de interacțiunea cu managerul sau cu team leaderul. De multe ori, entuziasmul unui manager este transmis și angajatului, însă acest lucru nu poate fi realizat cu succes dacă între cei doi nu există o coeziune, iar la nivel de echipă nu se formează o omogenitate care să sprijine procesul de muncă, ceea ce duce la demotivarea angajaților și la tendința de a renunța cu ușurință la locul de muncă.

Trebuie menționat și faptul că ultimii ani au jucat un rol deosebit de important în dezvoltarea fenomenului de quiet quitting, în condițiile în care pandemia de coronavirus care a debutat în 2019 a avut un impact în echilibrul emoțional al multor angajați. Lipsa lucrului în echipă, a activității sociale și a empatiei provoacă multe persoane aflate în izolare să resimtă un nivel scăzut de fericire, entuziasm, motivație și mai ales implicare. Mai mult, pe timpul pandemiei, mulți oameni au cunoscut forma de job remote, motiv pentru care migrația pe piața muncii a crescut rapid atunci când angajații au preferat să lucreze mai mult de acasă.

Cum să procedezi dacă te regăsești în rolul de quiet quitter

Pentru a putea ieși din acest rol este important să ții cont de doar câțiva pași importanți, să respecți eticheta profesională și mai ales să pui accent pe comunicarea deschisă, bazată pe obiectivitate și transparență.

În primul rând, atunci când decizi să renunți la locul de muncă, una dintre cele mai bune practici este să anunți la timp angajatorul tău cu privire la decizia luată.

Pentru a demonstra seriozitate este recomandat să respecți perioada de preaviz. În situația în care contractul tău de muncă prevede o durată de preaviz, asigură-te că ea va fi dusă la bun sfârșit cu succes. De obicei, această activitate este de 2 săptămâni sau conform prevederilor contractuale. Aceasta îi va oferi angajatului timp să găsească un înlocuitor și să se asigure că procesele de tranziție sunt gestionate în așa fel încât să nu fie afectată activitatea.

Poți scrie o scrisoare de demisie. Scrisoarea trebuie să fie concisă și să includă date de plecare și perioada de preaviz.

Finalizează sarcinile și proiectele curente. Chiar dacă pleci, întotdeauna asigură-te că finalizezi sau transmiți sarcinile și proiectele curente către colegii tăi. Finalizarea sarcinilor te face să fii responsabil.

Fii profesionist până la final. Ce înseamnă asta? Ei bine, trebuie doar să te porți corect și frumos la locul de muncă. Evită orice conflict sau discuții negative și asigură-te că pleci cu un bun sentiment și o reputație intactă, chiar dacă ai mai avea discuții de purtat.

La final, participă la un interviu de demisie: În cazul în care angajatorul tău oferă un interviu de acest fel, participă deși el nu este obligatoriu. Acesta poate fi un moment de feedback constructiv pentru ambele părți.

Pentru a stopa acest trend în România este nevoie ca la nivel de instituție să se promoveze mai mult practicile sănătoase și mai ales asigurarea de feed-back în câmpul muncii. Desigur, fenomenul de quiet quitting poate fi încetinit acolo unde procesul de recrutare se face cu rigurozitate, fiind ales personalul care se regăsește în natura activităților unei companii și care poate accepta stiluri de conducere precum laissez-faire și până la autoritarist sau democratic.

Mai mult, la baza implementării unei strategii care să stopeze sau măcar să încetinească quiet quitting-ul se află inclusiv strategiile de comunicare directă la nivel de angajat-angajator, precum și dezvoltarea întrunirilor de echipă pentru a crea o coeziune între membrii acesteia.

Cu toate acestea însă, deși strategii sunt multe, 1 din 3 tineri își schimbă jobul după maxim 2 ani, nereușind să se adapteze pe piața muncii și cu responsabilitățile unui job, indiferent de domeniu.

Ai mai putea citi și: Automobilul românesc, comoară pe cale de dispariție. Povestea lui Mihai Olar, rădăuțeanul care a salvat de la fier vechi o Dacia 1300. „Darul mai departe unei persoane care nu caută să se îmbogățească de pe urma moștenirii”