Frank Timiș – între mit și controverse. Cum a reușit să își clădească imperiul de peste 12 miliarde de dolari unul dintre cei mai bogați români

Frank Timiș este un personaj cu o poveste spectaculoasă, începută în anii gri ai comunismului și încă neterminată. Ultima știre despre el am citit-o în „Forbes” și aflam că una dintre companiile sale, Trencadis Corp, și-a redus capitalul social și a înapoiat sume importante acționarilor. Compania a luat această decizie având în vedere dimensiunea capitalului social al societății, una prea mare raportat la expunerea limitată la riscuri, toate acestea corelate cu proiectele finalizate în cursul anului 2023 și cele în desfășurare pe parcursul acestui an.

Frank Timiș – o viață de încercări și controverse

Prin urmare asociații lui Frank Timiș au decis cu unanimitate de voturi reducerea capitalului social de la 2.002.580 de lei la 200.258 de lei. Numărul de părți sociale și procentele deținute în capitalul social al Societății au rămas intacte, adică Marian Murguleț deține în continuare 77,52% iar First Investments din Insulele Cayman, reprezentată de Frank Timiș rămâne cu 22,48%.

Compania anunțase că anul 2023 însemnase afaceri de 33,7 milioane de euro, o creștere cu 38,7% față de anul 2022, iar profitul atinsese suma de 1,24 milioane de euro, o creștere cu 53,2% față de anul precedent.

Miliardarul Frank Timiș este considerat încă unul dintre cei mai bogați afaceriști români. Primul său mare succes în lumea afacerilor a avut loc la mijlocul tulburilor ani 90 în Transilvania. La vremea respectivă concesionase suprafețe semnificative în munții Apuseni. În mod oficial, Frank Timiș nu a administrat nicio afacere în țara noastră, filialele sale din Deva și din capitală au crescut însă foarte mult de la an la an cu ajutorul statului. Aceste filiale au ajuns să obțină licențe de exploatare și de explorare pentru aur, gaze naturale sau petrol pe suprafețe extrem de mari.

Schema de afaceri a lui Frank Timiș a fost una ce părea ridicol de simplă: prelua sau fonda mici companii de pe bursa canadiană, folosindu-le apoi în multele sale contracte cu statul român. Afaceristul obținea, fără licitație, numeroase licențe și contracte, reușind apoi, cu ajutorul contactelor sale, să atragă investitori puternici pe bursă pentru toate proiectele sale. Profitul obținut din rularea acestor proiecte era destinat apoi, sub forma unor împrumuturi cu dobândă, filialelor din România care continuau să acapareze zăcăminte.

Evident, cel mai cunoscut proiectat dezvoltat de Frank Timiș, alături de Regal Petroleum, este Roșia Montană. Regal Petroleum a concesionat suprafețe impresionante în Bârlad și Suceava, aceleași zone în care Chevron căuta gaze de șist, celebra afacere care a generat atâtea proteste și acțiuni civice, situație similară cu afacerea de la Roșia Montană, fondată de Timiș în anul 1996 și cedată apoi unor investitori de pe bursă.

Timiș și asociații săi au controlat și proiectul de la Certej, de asemenea subiect de controverse la vremea derulării lui, dar și suprafața de 2.500 de kilometri pătrați dintre orașele Deva, Lugoj și Oțelul Roșu. În afacerile din România, Frank Timiș s-a folosit și de foști funcționari ai statului care, înainte să primească o slujbă de la el erau angajații statului cu sarcina clară de a-i supraveghea proiectele.

Problemele lui din trecut (se vorbește despre condamnări pentru trafic de droguri în Australia, țară în care emigrase înainte de evenimentele din decembrie 1989) și scandalurile bursiere în care a fost implicat au aruncat umbre asupra imaginii și asupra credibilității sale, toate această situație finalizându-se cu vânzarea proiectelor sale dezvoltate în România. Frank Timiș a folosit banii rezultați în urma acestor tranzacții în proiecte demarate într-un continent mult mai bogat în resurse, cel african.

Scriam că există informații, probate, că Frank Timiș, înainte de a deveni unul dintre cei mai bogați și mai controversați oameni de afaceri români, a fost dovedit că trafica heroină. Începutul său este unul obscur. Pleca fraudulos din România în anii 80 și ajungea într-o țară unde puțini români care fugeau din republica noastră de atunci ajungeau: Australia. A cerut azil politic, demers aprobat de autoritatea australiană și și-a schimbat numele.

Vasile Timiș a devenit astfel Frank Timiș. Informațiile din spațiul public au construit teoria conform căreia viitorul afacerist nu era străin de activitățile și procedurile Direcției de Informații Externe, teorie care ar explica și modul în care a ajuns în Australia, dar și toate întâmplările pe care avea să le trăiască mai târziu. În anul 1986 Frank Timiș primește o condamnare pentru deținere și trafic de heroină, pe lângă condamnare primind și o amendă de 17.000 de dolari, pe care reușește să o plătească. În fața judecătorilor susține cu nonșalanță că este dependent de heroină și că nu a știut ce face.

În aceeași perioadă Timiș pune bazele unei companii de transport, companie care însemna un singur tir. Șoferul? Evident, Frank Timiș. Afacerea aceasta a fost un teribil eșec, patronul a reușit să strângă datorii de peste 15.000 de dolari la stat. Încearcă un alt fel de proiect, fondând o companie de minerit, de asemenea un eșec epocal.

Timiș va deveni însă curând, peste noapte, proprietarul a trei companii. Nu renunță și falimentul care îi zâmbește atât de des îi dă puteri nebănuite. Nu știm de unde a avut bani pentru înființarea celor trei noi companii, una dintre ele fiind declarată cu o valoare de 150 de milioane de dolari, deși autoritățile australiene urmau să o închidă.

În anul 1995, odată cu înființarea Gabriel Resources NL Australia, dă marea lovitură. Era momentul în care începea exploatarea de la Roșia Montană. Firma a fost înființată înainte de anunțul celor de la Regia Autonomă a Cuprului Deva, care căutau o firmă pentru exploatarea de metale prețioase.

Un amănunt interesant este acela că anunțul nu fusese publicat încă atunci când contractual era deja semnat. Firma australiană nu funcționa pe măsura așteptărilor, drept urmare pe fir a intrat Gabriel Resources Limited, entitate înregistrată în paradisul fiscal Jersey, Channel Island. A fost momentul de început al teribilei povești Roșia Montană- Gabriel Resources.

Începutul mileniului trei îl găsește pe Frank Timiș, aături de Ovidiu Tender, sponsorizând o întâlnire a oficialilor NATO. La dezbatere participă și Ioan Talpeș, fostul șef al Serviciului de Informații Externe. Timiș își extinde afacerile pe continentul African unde, la fel ca Tender, extrage metale prețioase în Sierra Leone. S-a scris că pentru aceste afaceri din Africa ar fi colaborat cu un fost ofițer al trupelor speciale britanice căruia i-ar fi dat 50 de milioane de dolari sub forma unor plăți ilegale de la firma sa.

Însă cel mai mare scandal în care a apărut numele lui este cu siguranță cel legat de răpirea lui Iulian Gherguț, în Burkina Faso. În Burkina Faso localnicii au protestat puternic împotriva exploatărilor miniere făcute de Timiș. Fostul luptător al legiunii străine, Iulian Gherguț, a fost eliberat după 8 ani, dar Frank Timiș nu a pățit nimic, averea lui continuând să crească într-un ritm amețitor, în ciuda acestor controverse și scandaluri ce traversau continentele.

După mutarea centrului său afaceristic în Africa a ales să investească în țări din vestul continentului, țări care se caracterizau prin corupție, prin sărăcie, conflicte sângeroase, dar și existența unor importante zăcăminte în subsol. Principala afacere marca Timiș este în Sierra Leone, locație în care virusul Ebola este încă devastator, după mulți ani de conflicte generate de diamante, lupte tribale și dictatori sângeroși din regiune.

Frank Timiș exploatează minerale în fosta colonie britanică prin compania African Minerals, listată pe bursa de la Londra. Primul nume al companiei a fost Sierra Leone Diamond Corporation și a primit drept de exploatare pe aproape 40 la sută din suprafața țării africane.

Compania aceasta și afacerile din Sierra Leoneau  declanșat un nou scandal cu Frank Timiș protagonist. În anul 2012 a autorizat o plată de 50 de milioane de dolari din partea African Minerals către Global Iron Ore, o firmă din Cipru. În august 2014, African Minerals a anunțat pe bursa din Londra (Alternative Investment Market) că a primit sesizări care spun că un sfert din firma cipriotă este a lui Frank Timiș. Firmele listate pe bursă sunt obligate, prin lege să facă astfel de dezvăluiri acționarilor, astfel, conform sesizării,Timiș îi plătise pe ascuns lui Timiș în offshore-ul din Cipru.

A fost demarată o anchetă internă însă nu a fost niciodată finalizată, Timiș negând permanent orice legătură cu firma din Cipru. Plata a fost făcută fiindcă Global Iron Ore avea contracte cu African Minerals pentru exploatarea resurselor din Sierra Leone. Aceste contracte erau deja închise în momentul când Timiș și African Minerals au parafat noi contracte cu firme din China interesate de mineralele africane din Sierra Leone.

O investigație inițiată și de data aceasta dusă mai departe de RISE Project a dus la obținerea unor documente care relevau faptul că Timiș a deținuse o firmă denumită chiar Global Iron în Australia, unul dintre acționarii principali ai Global Iron din Australia, firma Kontillo Resources, fiind și acționar în Global Iron Ore din Cipru. Între managerii Global Iron era și Gibril Bangura, cetățean din Sierra Leone care deținea o funcție executivă și în African Minerals, firma care a plătit cei 50 de milioane de dolari sub semnătura lui Timiș.

Citește și: Adevărata avere a regilor Casei Regale. Vagoane cu aur, palate, păduri și terenuri, în umbra propagandei comuniste timp de 5 decenii

Consultând documentele de la registrul companiilor din Nicosia s-a constatat că în momentul tranzacției cu African Minerals, Global Iron Ore era deținută de cetățeanul britanic pe Eden Dervan, cunoscut și cu numele Aden Dervan, un fost soldat al Royal Green Jackets, unitate de elită a infanteriei britanice.

În anul 2007 Dervan fusese reținut în Londra, poliția locală percheziționându-i apartamentul. Au fost găsite arme, muniții, chiar și explozivi. Poliția metropolitană a fost surprinsă de acest arsenal, motivul care generase percheziția fiind o spălare de bani, nicidecum posesie ilegală de arme și explozivi.

Al doilea acționar al firmei din Cipru era o altă companie denumită Kontillo Resources Limited, sediul în Cipru. Compania apărea și în alte firme legate de Timiș dar și de unul dintre principalii parteneri de afaceri ai acestuia, australianul Tony Sage. Sage investise și în afacerea cu aur de la Certej, din județul Hunedoara.  Actele de arhivă ale Global Iron Ore arată o altă față a acestei afaceri, una în care români din București susțin că au fost, fără voia lor, acționari ai firmei din Cipru care mai târziu a primit banii de la Frank Timiș.

Frank Timiș continuă să dezvolte afaceri care produc bani și controverse.

Citește și: „Drăgan fecit”, adevăr și legendă! Povestea primului om de afaceri român care a construit un imperiu financiar de 1 miliard de euro