Țigările Carpați. De la cele mai iubite țigări românești încă din 1940, la o istorie marcată de declin, privatizare și faliment

Au fost zeci de mii de români care au adorat fumatul înainte de Revoluție și care au pus pentru prima dată în gură țigări Carpați, asta deoarece vremurile acelea nu aduceau prea multe țigări de peste graniță, iar în rândul oamenilor simpli abia dacă se găseau și țigările românești. Brand renumit la nivel național până nu demult, țigările Carpați au încetat să se mai găsească pe piață odată cu falimentarea fabricilor românești de prelucrare a tutunului, marcând un eșec răsunător al acestui domeniu ce ar fi putut crește economia chiar și în ziua de azi.

Din păcate însă, multe au fost – puține au mai rămas, țigările Carpați sau „surorile” Snagov sau Mărășești mai pot fi găsite doar la colecționarii ce au păstrat vestitele pachete produse în România, iar în prezent abia dacă se mai găsesc pe OLX, pe site-uri de licitații sau alte spații din online destinate colecționarilor. Oficial, Carpați nu se mai produc din anul 2010, atunci când și-a întrerupt activitatea și Fabrica de Țigarete de la Sfântul Gheorghe.

Carpați, o poveste „de fumat” peste ani

Brandul Carpați a văzut lumina zilei în anul 1931, țigările fiind produse pentru prima dată la Sfântul Gheorghe. Producția s-a extins extrem de rapid după anii ’50, atunci când Carpați au început să se producă și la fabricile din Timișoara, Târgu Jiu, Râmnicu Sărat, Iași și București, fiind zeci de ani cele mai dorite țigări în rândul fumătorilor.

În vremea dictatorului Ceaușescu, atunci când țigările de import se găseau tot mai greu, românii „își fumau amarul” cu Carpați, țigări fără filtru. Ulterior au apărut și țigările Carpați cu filtru. Ați mai auzit azi de Carpați? Cu cât se vinde pachetul? Țigările aveau lungimea de 70 de milimetri și se vindeau în pachete din hârtie fină, o raritate la acea vreme.

Vezi pe această temă și:Istoria afacerilor cu tutun în România: de la ciubuc la superslim, de la fanarioți la contrabandiști, de la Macedonski la Interagro

După Revoluție și după permiterea comercializării țigărilor de proveniență străină, interesul pentru brandul Carpați a scăzut, culminând cu scăderea producției și, în cele din urmă, sistarea acesteia.

În perioada închiderii fabricii, într-un interviu acordat wall-street, directoarea fabricii de la Sfântul Gheorghe exemplifica motivele pentru care românii au început să prefere țigările străine.

„La început, când au apărut multinaționalele, pe o perioadă de un an de zile nu am simțit foarte tare acest impact, însă de la an la an influența a devenit din ce în ce mai puternică. Au reușit să ocupe aproape toată piața la intern, acciza a crescut foarte mult. De exemplu, țigara Carpați fără filtru are aceeați acciza ca și țigareta Kent. A scăzut producția la intern și astfel ne-am orientat la export. Nu știu cât mulținationalele, cât taxele ne-au scos de pe piața internă”, spunea Rada Gherghina, pentru sursa citată.

Poți citi: De la IMS la ARO, din România în Manaus, în junglă amazoniană, din topul mașinilor cele mai bine vîndute la fier vechi. Povestea fabuloasă a uzinei ARO, „fabrica de bani” a perioadei de tranziție

Zece ani de succes la Sfântul Gheorghe

Istoria Fabricii de Țigarete își are bazele din 18 noiembrie 1897. Fabrica funcționa la vremea respectivă în clădirea actualei primării din Sfântu Gheorghe Fabrica de Țigarete de la Sfântu Gheorghe. Avea o arhitectură specifică vremurilor și locului, iar structura de rezistență a clădirilor din complexul fabricii au făcut ca acestea să fie înscrise în rândul monumentelor istorice ca „Monument al Tehnicii”. În debuturile sale, activitatea se concentra doar pe țigări de foi. Fabrica a produs mărcile de țigări Carpați, Snagov, Naționale și Mărășești. Țigările Carpați au apărut în anul 1931.

Fabrica a fost nevoită să își suspende activitatea pe durata celui De-al Doilea Război Mondial între 1939 și 1945. S-a făcut producție doar pentru front, așa cum era cerința în vreme de conflict. Unii localnici mai povestesc și acum că fabricile de țigarete erau reprofilate pentru a produce gloanțe. Până la începutul celui de-al doilea Război Mondial pe piață au apărut și țigările Sfântu Gheorghe, care erau, alături de Carpați, cele mai bune țigarete din țară. E drept, și singurele în anumite zone geografice.

În anul 1970, Fabrica de Țigarete de la Sfântu Gheorghe realiza peste 4.729 de tone de țigarete, cu un număr de angajați de 355. În 2004 pentru această firmă apărea o rază de speranță. Fabrica a fost privatizată, iar datoriile acumulate aparent șterse.
Pentru că România era condusă de legi absurde și mai ales de decizii nefondate, decizia de ștergere a datoriilor nu a avut niciodată niște norme clare de aplicare, așadar firma a intrat în procedură de insolveță și în scurt timp în faliment. Fabrica și-a suspendat activitatea pe 21 decembrie 2010, când mai avea 84 de angajați. Așa s-a ajuns la un final marcat de eșec.

Carpați-ul din Oltenia

O a doua fabrică de mare succes în umbrele anilor 40 era la olteni, chiar în 1940, an în care s-au deschis oficial porțile și la Fabrica de Țigarete din Târgu-Jiu, fiind prima fabrică de tutun din Oltenia. Dincolo de pereții înalți ce adăposteau tone de tutun, peste 700 de angajați fabricau mărcile “Carpați”, “Mărășești” sau “Snagov”. Cererea era mare, astfel că era nevoie de două fabrici la nivel național. În 1957, la Fabrica de Țigarete, eram 900 de salariați, iar în 1990, numărul acestora atingea 1200. Pentru orașul Târgu Jiu reprezenta un pilon important al locurilor de muncă.

Cu toate acestea însă, la fel ca în multe alte cazuri din la colosul economic, azi nu a mai rămas mare lucru. Închiderea fabricilor comuniste a făcut ca în Târgu Jiu să se ajungă, la momentul închiderii fabricii în 2006, la glorioasa rată a șomajului de 14%.

O nouă și amplă reparație a fost realizată în perioada anilor 1985-1986, când s-a refăcut instalația electrică, s-au fost aduse utilaje noi din Cehoslovacia și s-au reparat pavajele din întreprindere. Declinul a venit după anul 2000, când a început privatizarea și fiecare pas avea să ducă la un nou eșec marcă românească. În 2004, Societatea Națională Tutunul Românesc SA a devenit Galaxy Tobacco.

La început, românii sperau la succes datorită cifrelor raportate, însă nu mult a durat bucuria, asta deoarece în 2006 fabrica își închide porțile, pentru ca la începutul anului 2016, New Century Development, deținută majoritar de firma Galaxy Tobacco, controlată indirect de omul de afaceri Ioan Niculae, să intre în insolvență.

Numărul șomerilor a crescut într-un mod dramatic, după închiderea fabricilor importante din Târgu-Jiu. Dacă în 1996 erau înregistrați 4.708 șomeri, începând cu 1997 au început concedierile colective de personal, cu preponderență din sectorul minier, punctul culminant fiind atins în 1999, când erau 25.307 șomeri și o rată a șomajului de 14 %.

În luna martie 2006, printr-o directivă de la centru, activitatea de la fabrica din Târgu Jiu a încetat. În anul 2010 producția țigărilor Carpați a rămas o amintire.

Din negura vremii și fumul gros al țigărilor cu foaie fină, în prezent au mai rămas doar pachete de Carpați sau Snagov sau Mărășești ce mai pot fi găsite doar la colecționari și costă o mică avere. La o simplă căutare pe aplicațiile de profil, un pachet de țigări Carpați poate să ajungă și la 100 de lei.

Citește și: Crama Galicea – De la crama boierilor Bibescu la casa de licitații. Povestea vinului care a cucerit de la România interbelică la anii 2000