Jucării în negura vremii: o poveste începută acum 2600 de ani. O altfel de istorie a jucăriilor din antichitatea veche și până în prezentul comercial

Decembrie este cu siguranță luna în care se vând cele mai multe jucării și totodată luna în care oamenii simt că trebuie să arate că sunt mai buni. Despre primii oameni buni născuți pe Terra nu avem date certe, știm însă că, mai devreme cu 2600 de ani de nașterea lui Iisus Hristos, oamenii creaseră deja obiecte cu forme umane și plante pe care le foloseau ca jucării.

Jucăriile – o poveste fără sfârșit

Putem afirma deci că este extrem de veche nevoia oamenilor de a se juca, atât de veche încât o putem plasa în perioada vechilor sumerieni.

O jucărie adevărată, prima, este atestată însă în jurul anului 500 înaintea erei noastre, în Grecia Antică. Bățul este considerat însă de cele mai multe ori cea mai veche jucărie, deoarece, la fel ca în zilele noastre, cu el se puteau imagina diferite jocuri.

Două mii de ani mai târziu industrializarea avea să schimbe omenirea și jucăriile deveneau bunuri de consum.  Lemnul a fost prima materie primă iar jucăriile erau banale lemne sculptate, neavând forme clare pentru cap sau față, au apărut apoi trenulețele din același material. Secolul XIX, mai ales a doua jumătate a lui, a venit cu jucării cositorite.

Acestea erau mult mai bine construite, iar detaliile și accesoriile lor făceau diferența. Trenulețele atât de iubite au devenit mult mai interesante după ce nemții le-au atașat și șinele. Avea însă să mai treacă puțin timp până la apariția primului trenuleț electric, eveniment fericit care s-a înfăptuit în 1925. Avea trei roți și tracta pe șinele de cale ferată o garnitură de trei trenuri. O femeie avea să devină celebră și să marcheze pentru totdeauna istoria jucăriilor.

Numele ei a fost Margaret Steiff. A inventat ceva ce azi pare atât de banal, jucăriile de pluș. Un imens pas înainte a fost reprezentat de apariția păpușilor de porțelan care puteau imita atât de bine fețele umane. Apuseseră vremurile în care păpușile se confecționau acasă, de către părinți, din cârpe sau alte resturi textile.

Vezi și: Generalul Pacepa. Un munte de legende și o avere de 80.000 de dolari în anii ’70. Spionul care l-a trădat pe Ceaușescu și a scris istorie în România

România are, desigur, o tradiție proprie a jucăriilor. Am avut fabrici specializate, construite în mare parte în perioada postbelică. Trebuie amintită fabrica Metaloglobus care producea jucării pe arcuri, jucării din pluş, mașini miniaturale și telefoane, maşini de cusut şi pistoale de jucărie. România avea în deceniul al șaselea al secolului trecut opt fabrici de profil, fabrici care produceau obiecte din tablă și din lemn, toate având secții specializate de jucării.

Sunt puțini români care își mai amintesc stropitorile, caruselele și jucăriile cu cheiță produse la Întreprinderea 9 Mai din Lugoj, jucăriile mecanice, bicicletele și tricicletele care plecau spre rafturile magazinelor de jucării din Cooperativa Tehno-Metalică Bucureşti, jucăriile din plastic marca Fabrica de Mase plastice MAP Oradea, figurinele și jocurile din lemn realizate la Cooperativa Arta Lemnului, Domino-ul fabricat la Fabrica Steaua Roșie din Râșnov, tamburinele și trenulețele făcute de Agatex Timişoara, sutele de modele proiectate de Arădeanca. Evident, 80 % din producţie mergea în anii 60 în export, făcând, din punct de vedere calitativ, concurență serioasă jucăriilor produse în Occident.

Revenind la Metaloglobus, trebuie să ne amintim că a fost înființată în 1923 de industriaşul austriac Weiss Manfred. Fabrica producea la începuturile ei cazane, numere stradale (astăzi veritabile obiecte de colecție) și chiar felinare, dar numai pentru țările arabe. Naţionalizarea a însemnat o reprofilare, din fabrică plecând către punctele de desfacere inoxuri, fermoare şi cartuşe de vânătoare. Anul 1965 este anul în care Metaloglobus deschide oficial o secție de jucării și din 1965 a început bucuria. Anual se produceau cinci milioane de cățeluși, pisici sau veverițe de plus, sute de mii de mitraliere și tamburine.

Celebritatea Metaloglobusului se va materializa prin replica autobuzului ONT, jucăria care nu stătea deloc pe rafturi, stocurile fiind mereu în completare. În anii 70 rafturile prezentau și celebra mașină de cusut Rodica.

Cooperativa Meşteşugărească Arta Lemnului producea din anul 1968, desi era specializată în mobile și artizanat, și jucării din lemn. Nu exista apartament sau gospodărie rurală ai cărei copii să nu învețe să numere pe numărătorile produse aici. Se mai produceau figurine din lemn, celebrii cai-balansoar, leagăne, cuburi pentru construit și chiar trenulețe. Ioan Nicolau a fost inventatorul a zeci de jocuri de carton în perioada comunistă.

Este imposibil să nu vă amintiți de Colorama, Jeco, Animale de pe continente sau Jocul proverbelor hazoase. Toate aceste jocuri se tipăreau la Timișoara. După ce revoluția a schimbat ordinea în România, pe piață au pătruns din ce în ce mai multe jucării produse în China, frumoase, atractive, pe baterii și mai ales ieftine. A fost începutul sfârșitului pentru jucăriile românești. În anii ce vor urma vor falimenta, una câte una, toate fabricile de jucării din țara noastră.

Când falimentul a atins și celebra fabrică de păpuși Arădeanca, după 65 de ani de existență neîntreruptă, o tristețe cumplită a cuprins sufletele foștilor copii. Cine nu a avut o păpuşă-negresă? Păpuşile de la Arădeanca au reușit să spargă barierele impuse de blocul sovietic, mergând la export mult mai departe de Moscova. Britanicii puteau cumpăra arădence din magazinele lor simandicoase londoneze. Păpușile aveau părul lung, aveau bucle mătăsoase și clipeau.

La Muzeul Național de Istorie a României puteți admira în cadrul unei expoziții permanente de jucării o colecție impresionantă de obiecte, majoritatea produse în țara noastră.

Tot aici veți putea rememora și sloganul „Arădeanca”: „Un izvor de bucurie pentru cei mici/ Un prilej de meditație pentru cei mari.”

Vezi și: Uzinele Reșița. Locul unde NU s-au turnat piesele Turnului Eiffel

Arădeanca a fost prima fabrică de jucării din România, anul înfiinţării ei fiind anul 1949. La început, în primul cincinal, dacă permiteți folosirea unui termen de tristă amintire, fabrica producea păpuşi, medalii, insigne şi cupe sportive apoi a ajuns să producă şi păpuşi.

Toate acestea erau realizate într-o clădire hidoasă cu două etaje, ridicată după standardele comunsimului, fără fantezie. Era de fapt un bloc de beton fără fațadă personalizată.

Înainte de căderea comunismului mare parte din ce se producea era împachetat pentru export. Jucăriile mergeau și în spațiul comunist dar și în țările capitaliste. Un succes fulminant au avut păpușile „Nadia Comăneci” și toate păpușile din categoria „bebe”.

Revoluţia a fost urmată de pierderea treptată a majorității piețelor de desfacere. Arădeanca a încercat să se alinieze tendințelor, producând chiar și păpuși ca „Oana Zăvoranu” sau „Cleopatra Stratan”, dar sfârșitul a fost doar amânat pentru o perioadă.

Păpușa „Nadia Comăneci” are o poveste foarte frumoasă. Imediat după istoricul moment de la Montreal (când Nadia a fost notată cu 10, prima notă maximă din istoria olimpismului) fabrica de păpuşi „Arădeanca” primea aprobare de la forurile comuniste pentru a concepe și produce o păpușă căreia i se alesese deja numele, „Nadia”.

A fost scoasă la vânzare și în România și în străinătate, cu un succes de necrezut. Purta un trening de culoare albă care avea inscripționat numele României. Se spune că păpușa a adus sume serioase în vistieria statului român.

Registrele anului 1989 dovedesc faptul că fabrica a atins un vârf istoric de producție/ Lucrau în anul acela în fabrică 1200 de angajați. Superbele păpuși arădence au fost suprimate de păpușile chinezești, unele de zece ori mai ieftine decât ele.  În anul 2010 Fabrica Arădeanca a încercat să se salveze, tot cu ajutorul „Nadiei”.

O serie limitată a păpușii a fost lansată, cu medalia câştigată la Montreal în 1976.  Fabrica Arădeancaa fost certificată și de numeroasele premiile obţinute ca urmare a participarii la târguri internaţionale. După anul 2000 a început declinul, doar în 2004 terminând anul pe profit. Criza care a venit a trimis fabrica spre abisul falimentului care a fost inevitabil. Anul 2013 a fost anul care a marcat acest nefericit epilog. Păpuși se mai produc, însă sub umbrela unei alte firme.

Un exemplu de magazin de jucării celebru la nivel mondial care a rezistat vremurilor, poate chiar cel mai bun exemplu, este Harrods din Londra. Departamentul de jucării este unul dintre cele mai atractive puncte de desfacere ale acestei industrii, nelipsit de pe listele cu obiective ale numeroșilor turiști.

Cu un interior superb, este zilnic martor al vizitelor a mii de oameni care pleacă fericiți cu celebra sacoșă verde personalizată cu însemnele magazinului. Se spune că turiștii străini asigură o parte extrem de mare din vânzările magazinului.

Ai mai putea citi: Atletul Albanez – Afacerea Memishilor din Slatina. Prăvălia celor mai iubiți albanezi din România a marcat filele de istorie din anii ’80

Istoria luxosului magazin începe în anul 1849. Charles Henry Harrod deschide un aprozar banal pe Brompton Road din Knightsbridge. În momentul acela era un sat mic la marginea Londrei.

Peste doi ani a avut loc Marea Expozitie de la Crystal Palace, în Hyde Park și mulți vizitatori au trecut prin zonă. Noul magazin al lui Harrod a devenit o definiție a prosperității. Fiul lui Charles Harrod, tot Charles, a mers pe drumul început de tatăl său. A preluat și a extins afacerea familiei, ridicând Harrods Store, complex cunoscut pentru produsele de calitate și pentru serviciile ireproșabile.

În anul 1894 Richard Burbridge a preluat afacerea familiei Harrods, a reconstruit aproape din temelii totul. Aici a fost instalat și folosit primul lift din istoria Londrei, în anul 1898. Clădirea de astăzi a fost proiectată de arhitecții londonezi C.W. Stephens si E.J. Munt și construită între 1901 și 1905. Harrods este astăzi unul dintre cele mai iubite și appreciate magazine din lume. Aici se pot cumpăra o gamă extrem de variată, însă departamentul de jucăriicu  urșii uriași de pluș este impresionant. Motto-ul vechi al celor din familia Harrods, „Omnia Omnibus Ubique” („Totul pentru toți oriunde”) este explicat de cei optzeci de mii de metri pătrați și de cele șapte etaje ale magazinului-monument arhitectural.

Din nefericire, „Arădeanca” nu a cunoscut decât gloria departamentului de jucării de la Harrods. În timp ce povestea prestigiosului fabricant de jucării londonez adună noi file, „Arădeanca” noastră este, alături de Metaloglobus și celelalte fabrici de jucării stinse, doar o duioasă amintire a anilor în care și englezii ne cumpărau păpușile produse la Arad.

Vezi și: Coca-Cola. Adevărata istorie de la 1885 a celei mai iubite băuturi de pe Terra. Cum a inventat acest suc doctorul John Pemberton