Petru Groza. Povestea unuia dintre cei mai bogați români din istorie! Cum a făcut toată viața avere în stil „burghezo-moșieresc”

Până la numirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din 1952, România a fost condusă de Petru Groza, începând cu 6 martie 1945 când generalul Rădescu este determinat prin metode specifice sovietice să demisioneze, presat de trimisul Moscovei în țara noastră, Comisarul Poporului, Andrei Vîşinschi.

Groza susținuse comunismul și idealurile acestuia și în perioada în care partidul se afla în ilegalitate, avea o imagine extrem de bună la răsărit și astfel a ajuns în poziția de a conduce guvernul comunist, manevrat ca o păpușă de la Moscova, timp de șapte ani. Pe timpul mandatului său istoria României a consemnat evenimente de o importanță deosebită, amintim abdicarea regelui Mihai I și transformarea Regatului României în Republica Populară România. În anul 1952, la 2 iunie, a fost ales președinte al Marii Adunări Nationale, funcție pe care a deținut-o până la deces.

Petru Groza, între viață și afaceri

În textul acesta nu vor fi abordate faptele sale de om politic. Petru Groza fost și un moșier cu o avere impresionantă, un avocat care, în ciuda ideilor socialiste, nu a reușit niciodată să renunțe la stilul de viață „burghezo-moșieresc”, confortul și excentricitatea celui care a fost numit „burghezul roșu” devenind subiecte de legendă. Groza s-a născut în familia lui Adam și a Mariei Groza (născută Popovici) într-o zi de decembrie a anului 1884 și, până la înmormântarea sa, una extrem de fastuoasă, cu funeralii naționale, din 7 ianuarie 1958, avea să trăiască 73 de ani intenși, o viață marcată de două războaie mondiale și de fantastice transformări economice și sociale ale omenirii.

Petru Groza. Familia

Petru Groza s-a căsătorit în anul intrării Regatului României în focurile Marelui Război, 1916. Aleasa a fost fata medicului Cornel Moldovan din Băița, Ana, femeie care a dat naștere la cinci copii: două fete, Lucia şi Maria-Mia şi trei băieţi, Petru Mircea, Octavian si Liviu.

În anul 1933, un jurnalist din Elveția reușea să îl intervieveze pe Petru Groza și consemna o previziune a acestuia:

„Se întrevede o „ordine nouă a lucrurilor, care fatal urmează unei ordini vechi, care se prăbușește văzând cu ochii. O să servesc interesul meu propriu pentru viitorul copiilor mei.”

Declarația lui este interesată în perspectiva anilor ce au urmat, a destinutul său și al celor cinci copii.

Înainte de instaurarea acestei „ordini noi a lucrurilor”, Petru Groza era deja unul dintre cei mai bogați afaceriști din România. În Deva, acolo unde era ceea ce astăzi am numi „un baron local”, plătea în anii grei ce au precedat intrarea României în cel de-al doilea război mondial, o chirie anuală de 250.000 de lei anual pentru locațiile unui hotel, unui restaurant și unei cafenele din centrul orașului. În istoria Hunedoarei numele său nu este legat doar de o carieră politică ce a lăsat urme istorice. Groza a fost și unul dintre deținătorii de averi impresionate, sporită progresiv, mai ales în urma afacerilor cu statul român.

Hotelul „Crucea Albă” din Deva era în anii aceia, ani ce încă nu anunțau tunurile celei de-a doua conflagrații mondiale, unul dintre cele mai în vogă stabilimente din frumosul centru istoric al orașului hunedorean. În secolul ce apusese deja de trei decenii purtase un alt nume, „Hanul Mare” și exista o mândrie a localnicilor derivată de la o frumoasă întâmplare: ultima noapte petrecută pe pământ românesc de Alexandru Ioan Cuza, înainte de a exila pentru totdeauna, se consumase într-o cameră a bătrânului hotel. Pe unul dintre zidurile impozantei clădiri fusese așezată o placă memorială care amintea acest eveniment. Anii 20 veniseră cu un mistuitor incendiu, iar „Hanul Mare” devenise o amintire. A fost reclădit și completat cu un nou nivel.

O viață dedicată afacerilor

Petru Groza a dedicat toată atenția sa afacerilor în perioada interbelică. Centrul comercial al Devei a devenit fieful său, după ce în mai 1938 a făcut o vizită la Primăria Deva. La finalul întâlnirii erau semnate contractele de închiriere pentru întregul Complex „Crucea Albă” (hotel, restaurant, cafenele), cu suma de închiriere amintită deja mai sus, 250.000 de lei pe an:

„Contract de închiriere, care s-a încheiat între Primăria comunei urbane reşedinţă de judeţ Deva, iar pe de altă parte între dl. Dr. Petru Groza în următoarele:

1. Oraşul de reşedinţă Deva dă în chirie, începând cu 1 iulie 1938, edificiul Crucea Albă, proprietatea oraşului, aflător în Strada Regina Maria nr. 14, constătător din hotel, restaurant, localuri pentru cafenea etc., cu toate apartamentele şi dependinţele sale.
2. Durata de închiriere este de zece ani, cu drept de prelungire pentru chiriaş încă cinci ani.
3. Chiria este de 250.000 de lei, plătibilă în patru rate egale, anticipat….”

Contractul de închiriere, din care am citat mai sus, există încă în arhivele județului.

Colaborarea dintre Petru Groza și autoritățile locale a fost una extrem de avantajoasă pentru ambele părți, la consultarea contractului semnat putându-se remarca toate cele 11 puncte  care stipulau că Groza avea încuviințarea de a dezvolta zona prin înființarea altor două prăvălii şi a unor garaje pentru maşini. Tot în urma acestui act Primăria sprijinea financiar cu 750.000 de lei investiţiile pe care Petru Groza se angaja să le facă în instalaţiile electrice şi termice ale complexului. O clauză interesantă stipula că, în caz de război sau de reducere a numărului de turiști care vizitau Deva, primăria era obligată să aprobe o reducere a chiriei stabilite prin contract:

„Reducerea chiriei principal nu se poate cere. Excepţie face numai un caz de război sau dacă Deva ar înceta a mai avea calitatea de reşedinţă de judeţ, în ambele cazuri numai dacă s-ar reduce cu peste 25 la sută circulaţia străinilor în acest oraş.”

Recitind astăzi actul semnat de cele două părți în 1938, nu putem să nu ne gândim la caracterul premonitoriu al acestuia. Anii ce au urmat au adus și război și, evident, scăderea numărului de turiști în zonă. Iar apoi, când comunismul al cărei ideologii o susținea din tinerețe a venit ca un tăvălug peste țara noastră, Petru Groza a fost nevoit să se alinieze „noii ordini a lucrurilor” despre care îi vorbea jurnalistului elvețian.

Istoricul Ioachim Lazăr consemnează că „după instaurarea regimului comunist, Petru Groza a trebuit să renunţe la o parte din averea sa şi la bunurile imobiliare pe care le deţinea”, sacrificii care nu au rămas fără rezultate, devenind primul şef de guvern comunist în1946, chiar dacă, oficial, nu fusese membru al Partidului Comunist Român.

Din toată averea agonisită, după ce a renunțat, obligat fiind de schimbările istorice, la afacerile din centrul Devei, a păstrat vila construită în frumoșii ani 20 în cea mai frumoasă zonă a orașului, la poalele cetății Devei. Despre Hotelul „Crucea Albă”, resturantul și cafenelele aferente nu mai amintesc astăzi decât documentele păstrate în arhivele orașului. În zilele noastre clădirea este sediul Casei Judeţene a Asigurărilor de Sănătate şi al unei universităţi.

În același interviu acordat jurnalistului elvețian Petru Groza spunea: „ O să servesc interesul meu propriu pentru viitorul copiilor mei.”

Destin pierdut

Este interesantă urmărirea destinului celor cinci copii pentru a concluziona dacă viitorul i-a dat dreptate lui Groza.

Lucia Groza Proştean (n. 29 decembrie 1916 – d. 2011, 94 de ani), fiica cea mare al lui Petru Groza, s-a născut la 29 decembrie 1916 și a murit, la 94 de ani, în anul 2011. Tatăl ei i-a aranjat căsătoria cu inginerul șef Sever Proștean de la Întreprinderea Gospodărească din Timișoara. A beneficiat de influențele paterne și astfel a studiat la Colegiul de fete de la Lausanne (Elveția). Vorbitoare bună de engleză, franceză, germană, italiană și maghiară., a dat naștere la trei copii.

Maria-Mia Groza a fost a doua fiică , născută la 1 septembrie 1918 și decedată în 2003, după 85 de ani de viață. A îndeplinit funcții precum cea de adjunct al ministrului afacerilor externe în perioada 1978-1987, președinte al Comisiei ONU, vicepreședinte al Consiliului Național al Femeilor, conferențiar la ASE București. O perioadă a stat aproape de tatăl ei, fiindu-i secretară personală, îndeosebi translator de limba engleză.  Alături de tatăl ei a avut misiuni politice sau diplomatice în URSS, China, Iugoslavia, Mongolia, Polonia, pe timpul acestor vizite oficiale întâlnind personalități istorice ca Mao Zedung, Hruşciov, Kim Ir Sen, Tito.

Te mai poți documenta și despre: Constantin Poroineanu – unul dintre cei mai bogați români ai secolului 19. Finalul tragic al moșierului a scris istorie în România

Primul dintre băieți, Petru Mircea Groza, născut în 1921 și decedat în 1927, a urmat calea tatălui său, devenind medic, după absolvirea Facultății de Medicină din Cluj, urmată de doctoratul în științe la Moscova. A predat la Universitatea de Medicină şi Farmacie din București, fiind, de-a lungul anilor și șef al Departamentului de Fiziologie şi al Institutului de Fiziologie Normală şi Patologică „Daniel Danielopol”, membru al Academiei Internaţionale de Astronautică de la Paris, șef al Secţiei Biomedicale a Comisiei Române de Cercetări Spațiale. A avut contribuții consistente în domeniul fiziologiei cardiovasculare și al medicinei aerospațiale.

Cel de-al doilea fiu, Octavian Groza, decedat în anul 2000, a fost botezat de însuși Octavian Goga, al cărui nume l-a primit. A avut o carieră în domeniul construcțiilor, studiind și la Facultatea de Construcții Hidrotehnice din Moscova timp de cinci ani, între 1946 și 1951. Prima funcție a fost aceea de șef de șantier al hidrocentralei de la Bicaz.

A activat și în Cadrul Consiliului Mondial al Energiei, al cărui președinte a fost între 1971și 1974. În această a condus congresul CME de la Detroit, congres deschis de președintele Gerald Ford. Cu această ocazie a fost desemnat președinte de onoare al CME. Între 1978 și 1985 a fost ambasadorul României în Austria.

Mezinul Liviu Groza s-a născut la 1 decembrie 1925 la Deva, a studiat ingineria și electrotehnica la Timișoara, București și Zurich, a obținut un doctorat în energetică și a lucrat la sediul ONU de la Geneva,în perioada 1979-1985.

Revenind la moștenirea lăsată de Petru Groza, trebuie amintit că recent, în anul 2013, fiul cel mic al acestuia depunea o plângere penală împotriva lui Victor Groza (nimeni altul decât unul dintre nepoții săi). Îl acuza de furtul unor documente importante, de patrimoniu, documente care fuseseră sustrase din casa memorială Petru Groza din Deva. Concret, acuza că două tablouri scumpe și arhiva personală în integralitate a primului premier comunist al României fuseseră furate.

Victor Groza a recunoscut că a luat cele două tablouri pe care a obținut, după vânzarea acestora, suma de 150.000 de euro, însă a negat faptul că ar fi luat și documentele. Tablourile din colecția lui Petru Groza erau opere ale lui Kimon Loghi, Aurel Ciupe, Camil Ressu, Nicolae Vermont, Adina Paula Moscu, Adam Bălțatu, Jules Perahim, Ileana Rădulescu. Lucrările de arată din casa fostului premier comunist au fost evaluate la peste un milion de dolari și au fost deseori țintă a jafurilor.

Casa lui Petru Groza din Deva a primit vizita unor oameni de litere ca Octavian Goga, Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu, a patriarhilor Justinian, Iustin Moisescu și Teoctist (în vremea aceea episcop de Arad), iar construirea ei este legată de un alt nume mare al istoriei literaturii noastre, Ion Creangă, al cărui nepot, Horia, unul dintre marii arhitecți ai vremurilor, reprezenant de seamă al cubismului, a proiectat-o.

Vezi și: Întoarcere în timp: Istoria C.A.R. Povestea primei Case de Ajutor Reciproc pe harta financiară contemporană a continentului