Angajări 2025. Cele mai mari cereri rămân pentru șoferi, operatori de call-center, asistenți medicali și contabili, în timp ce oportunitățile în sectoare precum inteligența artificială, energia verde sau digitalizarea sunt aproape inexistente. Fără investiții în educație și politici care să încurajeze inovarea, decalajul față de alte țări se va adânci, iar forța de muncă calificată va continua să migreze.
„România nu poate fi considerată un „Silicon Valley al Europei,” deși se remarcă prin tineri extrem de talentați și apreciați în domeniul IT&C, care, însă, lucrează în mare parte pentru companii internaționale.
Piața locală a forței de muncă rămâne deficitară în ceea ce privește ofertele de joburi inovatoare, chiar și în domenii de bază precum securitatea cibernetică sau arhitectură cloud.
Dacă marile companii din industria tech caută astăzi specialiști în Inteligență Artificială (AI) și Învățare Automată, Designeri de Experiențe în Realitate Virtuală și Augmentată sau Dezvoltatori de Blockchain, în România cele mai disponibile locuri de muncă rămân în profesii tradiționale, precum șoferi, asistenți medicali, operatori call-center, contabili și specialiști în resurse umane”, a declarat Bogdan-Costin Fârşirotu, fondator şi preşedinte al Centrului de Formare APSAP, pentru Adevărul.ro.
Chiar dacă în România există companii de renume internațional care fac angajări, majoritatea firmelor locale din IT rămân blocate în zone de activitate, precum crearea de website-uri, marketing digital sau e-mail marketing. Aceste companii întâmpină dificultăți majore în a livra servicii de calitate, competitive pe plan internațional, iar calitatea acestora este frecvent sub standardele pieței europene.
Specialiștii sunt de părere că este nevoie urgentă de investiții strategice în educație, traininguri de specialitate și inovare, precum și de o regândire a modelelor de afaceri din sectorul digital. România are un potențial remarcabil, însă acesta rămâne neexploatat în absența unor politici și strategii bine fundamentate pentru susținerea calității și a competitivității pe plan internațional.
O altă problemă legată de angajări are legătură cu modificările Standardelor Ocupaționale, care au impus un număr mult mai mare de ore pentru anumite calificări.
„Este greu de imaginat cum un adult, fie că este angajat sau nu, ar putea aloca 9 luni de zile pentru a participa la un curs de 6 ore/zi, necesar pentru a obține o calificare în domeniul resurselor umane. Cei care au conceput acest Standard Ocupațional nu au luat în considerare realitățile vieții active ale unui individ.
Majoritatea persoanelor care ar fi interesate de această calificare au deja un loc de muncă ce implică un program de cel puțin 8 ore zilnic. Adăugarea unui program de formare de 6 ore pe zi face ca un astfel de curs să fie practic imposibil de realizat. În plus, nu s-a analizat impactul asupra angajatorilor, fie publici, fie privați.
Este nerealist să se aștepte ca o companie să scoată un angajat din producție pentru o perioadă de 9 luni, continuând să-l plătească, doar pentru ca acesta să urmeze un de program de calificare. Costurile asociate unei asemenea formări, estimate la peste 20.000 de lei, reprezintă o barieră suplimentară, atât pentru participanți, cât și pentru angajatori”, a mai explicat Bogdan-Costin Fârşirotu.