Burnout-ul este răspândit de ceva timp la locul de muncă, însă numărul angajaţilor afectaţi a crescut în timpul pandemiei. Datele globale arată că tot mai mulţi au raportat că simt stres cronic şi epuizare. Cu toate că sunt trei ani de la pandemie, sunt puţine semne că burnout-ul ar fi în scădere, potrivit BBC.
Procentele celor care suferă de acest sindrom continuă să crească, potrivit unui sondaj din februarie 2023, efectuat de Future Forum pe un eşantion de 10.243 de lucrători la nivel global, 42% au raportat burnout, cea mai mare cifră din mai 2021.
Companiile par mai dispuse să ofere angajaţilor beneficii precum abonamente la sală sau acoperirea cheltuielilor pentru lucrul de acasă, care ar trebui să ajute la reducerea factorilor de stres care cauzează burnout.
Cauzele majore ale burnout-ului includ sarcini de lucru prelungite şi dificile, munca excesivă susţinută şi culturile toxice. Pang spune că astfel de practici la locul de muncă au fost comune de zeci de ani: „Multe companii s-au simţit îndreptăţite să ceară angajaţilor ore lungi şi să extragă maximum de muncă de la aceştia pentru a îmbunătăţi profitul. Au avut tendinţa să o vadă ca pe o responsabilitate a muncitorului: este ceva ce ţi se întâmplă ţie.
De obicei, a fost tratat în aceeaşi categorie cu sănătatea şi fitness-ul, în loc să fie văzut ca un fenomen permis de angajator ca urmare a anumitor condiţii de la locul de muncă. Burnout-ul este o problemă organizaţională, lăsată pe seama individului să o gestioneze”.
Când a început pandemia, problemele preexistente la locul de muncă, precum gestionarea stresului zilnic şi anxietatea legată de carieră, au fost amplificate semnificativ de incertitudinea continuă a crizei sanitare.
Sean Gallagher, director al Centrului pentru Noua Forţă de Muncă de la Universitatea Tehnologică Swinburne, cu sediul în Melbourne, spune că acest lucru a avut un „efect cumulativ” asupra angajaţilor. În sondajele globale, angajaţii australieni se situează adesea printre cei mai afectaţi de burnout din lume.
„Angajaţii nu doar că s-au confruntat cu probleme de sănătate mintală cauzate de izolare şi de incertitudinea legată de păstrarea locului de muncă de la o zi la alta, dar au trebuit, de asemenea, să jongleze cu responsabilităţile legate de sănătate şi izolare într-un nou mod de lucru.
Acest lucru a creat un efect rezidual în ceea ce priveşte burnout-ul: mulţi angajaţi, până în ziua de azi, încă se străduiesc să-şi recupereze bunăstarea în viaţa personală şi profesională” adaugă Gallagher.
Deşi munca la distanţă şi cea în sistem hibrid le-au oferit angajaţilor o mai mare autonomie, flexibilitatea poate avea şi un preţ. „Prea des, asta poate însemna că munca nu se opreşte niciodată. Eşti accesibil oriunde te afli, non-stop. Ca şi în cazul burnout-ului, angajaţii sunt adesea lăsaţi să rezolve problemele care apar din munca flexibilă, încercând să înghesuie cât mai multe lucruri între responsabilităţile de acasă şi cele de la muncă”, mai spune Pang.
Schimbarea mediului de lucru permite, de asemenea, apariţia unor noi cauze ale supraîncărcării. „Am observat obiceiuri proaste apărând în munca de la distanţă, în modul în care comunicăm, cum ar fi organizarea unei întâlniri când ar fi fost suficient un email.
Acest lucru lasă angajaţilor mai puţin timp în ziua de lucru pentru a se concentra şi a finaliza sarcinile grele, forţându-i să lucreze regulat dincolo de orele contractuale pentru a recupera – ceea ce îi lasă epuizaţi”, spune Gallagher.
Chiar dacă unii angajatori au recunoscut necesitatea de a aborda bunăstarea angajaţilor, adesea nu le sunt oferite resursele potrivite. „Unele beneficii, precum un abonament de curăţare a hainelor oferit de companie, nu fac altceva decât să ajute la menţinerea angajatului la birou cât mai mult timp, în loc să reducă burnout-ul. În esenţă, se creează un loc de muncă confortabil pentru ca oamenii să se epuizeze muncind”, mai spune Pang.
Atâta timp cât există locuri de muncă care cauzează angajaţilor stres cronic, supraîncărcare cu muncă şi ore suplimentare de lucru, burnout-ul va rămâne o problemă.
„Ne îndepărtăm treptat de o lume în care burnout-ul se baza complet pe individ, spre o recunoaştere a faptului că soluţii din partea companiilor sunt necesare. Există o recunoaştere mai mare că factorii de la locul de muncă contribuie la burnout şi că un angajat care suferă de burnout poate avea consecinţe negative asupra întregii afaceri”, mai crede Pang.
Între timp, Gallagher spune că aranjamentele de muncă flexibile pot fi mai bine formalizate pentru angajaţi, ajutând la gestionarea sarcinilor lor de muncă: „Având reguli mai clare, putem clarifica orele de lucru, reduce orele suplimentare neplătite şi îmbunătăţi echilibrul între muncă şi viaţa personală”.
În încheiere, experţii spun că obiectivul ar trebui să fie eradicarea burnout-ului. Chiar dacă poate fi nerealist, ar putea ajuta la reducerea efectelor sale cele mai dăunătoare: „Gestionarea situaţiei este întotdeauna o variantă mai bună decât a nu face nimic”, spune Gallagher.