Legenda „mărului discordiei” provine din mitologia greacă și este strâns legată de povestea nunții zeiței Thetis cu muritorul Peleus, părinții eroului Ahile. Toți zeii Olimpului au fost invitați la această celebrare, cu excepția uneia: Eris, zeița discordiei. Furioasă pentru excluderea sa, Eris a recurs la un gest care a declanșat un conflict istoric.
În timpul festivităților, zeița a aruncat un măr de aur inscripționat cu mesajul „Celei mai frumoase” („Kallisti” în greacă). Acest gest aparent nevinovat a stârnit o rivalitate aprinsă între trei zeițe importante: Hera, Atena și Afrodita. Fiecare a revendicat mărul, considerându-se cea mai frumoasă, iar Zeus, pentru a evita un conflict direct, l-a desemnat pe tânărul Paris din Troia drept arbitru al disputei.
Fiecare dintre cele trei zeițe i-a oferit lui Paris un dar pentru a-l influența: Hera i-a promis putere supremă, Atena înțelepciune și victorie, iar Afrodita i-a oferit iubirea celei mai frumoase femei din lume, Elena din Sparta. Paris a ales Afrodita, o decizie care a provocat mânia celorlalte zeițe. Alegerea sa a dus la răpirea Elenei și, în cele din urmă, la izbucnirea Războiului Troian, unul dintre cele mai faimoase conflicte din mitologia greacă.
În contextul mitologic, mărul de aur reprezenta mai mult decât un simplu obiect – era o metaforă pentru mândrie, gelozie și dorința de superioritate, scrie Stiripesurse.
În istorie și cultură, simbolismul „mărului discordiei” poate fi observat în numeroase situații:
Astăzi, expresia „mărul discordiei” este utilizată pe scară largă pentru a descrie orice sursă de conflict, fie că este vorba de neînțelegeri interpersonale, dispute politice sau competiții economice. Indiferent de context, aceasta rămâne un simbol al modului în care rivalitatea și ambiția pot transforma un detaliu aparent banal într-o problemă de proporții.