În mediul rural, nu puţine sunt casele în care carpetele sunt la loc de cinste, iar „Răpirea din Serai” şi-a câştigat un loc bine-meritat, cel mai probabil datorită poveştii pe care o reprezintă.
În perioada comunismului, carpeta era la loc de cinste pe peretele din sufragerie. Ulterior, a devenit definiția kitschului. În prezent, însă, hispsterii au readus carpeta bunicilor la rang de artă și este din nou la mare căutare.
Cei care au păstrat-o au mare noroc acum. Nu doar că pot fi la modă, dar dacă, totuși, carpeta nu se potrivește stilului lor, o pot vinde. Pe internet și la licitații se găsește cu prețuri de sute sau mii de lei.
„Mai mult de 40% din populaţia Româniie cred că avea răpirea pe perete. Asta reprezintă o copilărie. A noastră. Toţi oamenii care au prins perioada comunistă ştiu despre această carpetă”, a dezvăluit Adrian Rebenciuc, manager terasă, pentru observatornews.ro.
„Mi se pare că e o emblemă a unei epoci până la urmă. Cred că a venit să înlocuiască covorul ţesut în război, că tot avem aici un război, de bunicile noastre”, a completat Cristina Tesar, antropolog.
Astfel, carpeta cu Răpirea din Serai a ajuns în 2023 să coste o mică avere. De pildă, cineva o vinde cu 1.000 de lei.
„Vând un tablou reprezentând „Răpirea din Serai”, vechi sau vintage, având o vechime de peste 40 ani. Tabloul se prezintă în stare impecabilă şi are următoarele dimensiuni: – lungime – 104 cm – lățime – 55 cm. Vând sau schimb”, se arată în anunţ, unde carpeta se vinde cu 1000 de lei.
„Tablou carpetă foarte vechi ,,Răpirea din Serai” model foarte rar, stare ireproșabilă, original, ramă foarte bună, protejat de un geam, îngrijit, dimensiune: 163/130. Preț 800 lei”, a scris românul.
Motivul pentru care celebra carpetă a fost atât de îndrăgită de români l-a explicat sociologul Cătălin Augustin Stoica, conferenţiar la Departamentul de Sociologie din cadrul SNSPA.
„Erau nişte obiecte populare cu care unii oameni îşi decorau casa. Consumul cultural variază de la o categorie socială la alta. Ţine de capitalul cultural al unui individ care îi permite într-un anumit fel să aprecieze anumite producţii culturale.
Se râde pe chestia asta, dar nu este nici pe departe specific românesc. Şi în alte ţări anumite categorii sociale au anumite obiecte cu care îşi decorează casa. Sunt segmente sociale care consumă anumite bunuri şi servicii în conformitate cu capitalul cultural şi resursele financiare pe care le deţin, iar de aici avem astfel de discrepanţe.
Capitalul acesta cultural presupune mai multe chestiuni. Pe lângă educaţie, presupune şi nişte elemente de gust şi preferinţe culturale. Cu alte cuvinte, ca să apreciezi muzica lui Wagner trebuie să ai un anumit capital cultural. Ca să apreciezi o lucrare a lui Picasso, îţi trebuie un anumit bagaj de cunoştinţe.
Ca sociolog nu îmi permit asta. Pur şi simplu există diferenţe de consum şi preferinţe culturale”, a mai declarat specialistul pentru Adevărul.