Cozile la ghișee au început să apară, iar specialiștii spun că, de obicei, aceste persoane sunt de obicei persoane cu vârste înaintate, pentru care contează fiecare ban cheltuit.
”Din punctul meu de vedere sunt două tipuri de explicații. Prima ține de comportamentul cetățeanului român, mai ales a celui de vârstă mai înaintată, care are nu doar o disciplină față de tot ceea ce înseamnă obligații față de stat (așa a învățat, așa a fost crescut).
În plus, acest cetățean român face economie la orice. Veniturile sunt atât de mici, încât fiecare bănuț contează. Deci această ofertă a statului de reducere a anumitor impozite și taxe, nu cu mult, cu aproximativ 10%, reprezintă pentru el o ocazie de a economisi bani”, a spus Mircea Coșea, pentru dcbusiness.ro.
Profesorul de economie a mai precizat că acest comportament, privind cozile la ghișee, apărea în Statele Unite, acum 20 de ani: ”Și anume o populație care trăia numai din oferte. O populație care aduna din ziare toate ofertele posibile, toate reducerile care se aplicau și trăiau numai din asta. Așa și la noi. Românii, cu un anumit nivel de venituri, desigur, aleargă după lăzile cu produse la limita termenului de valabile și care sunt mai ieftine, după orice ofertă care apare.
Este și o lipsă de respect din partea statului român, a instituțiilor statului român. Să-i vezi pe acești oameni în vârstă, modești, venind de la ora patru sau cinci dimineața și stând la cozi interminabile, când ai putea să rezolvi totul printr-o mișcare mai rapidă în domeniul digitalizării, al informatizării, nu este altceva decât lipsă de respect”.
Mircea Coșea mai spune să lucrurile s-ar simplifica și mai mult, iar rezultatul ar fi și mai bun dacă ANAF-ul nostru ar prelua și alte exemple demne de urmat. ”Este un lucru urât, pentru mine este un lucru urât, impresionant chiar să văd cum oamenii aceștia în vârstă se împing la cozi pentur un mic avantaj bănesc. Pentru că acei 10 sau 15 lei pe care ei reușesc să îi economisească astfel își pot cumpăra ceva de mâncare.
Unii sunt protejați, pentru că ANAF-ul este o instituție politizată, politizată enorm, a cărei sarcină vizează, printre altele, și protejarea societăților cu capital majoritar de stat, care nu își plătesc la termen sau chiar deloc dările. Pe de altă parte, ANAF-ul nu va reuși să obțină niciodată vreun succes din colectare, atâta timp cât nu va putea să intre peste societățile cu capital majoritar străin și multinaționale. Aici avem cazuri care sunt celebre prin absurdul lor”, a concluzionat profesorul de economie.