Insula Sacalin este o insulă nou formată, în Marea Neagră, la mică distanță de coasta românească, în dreptul brațului Sfântu Gheorghe al Deltei Dunării. Inițial Insula Sacalin era formată din două insule mai mici: Sacalinu Mare și Sacalinu Mic, însă cu timpul cele două s-au unit prin înnisipare și au format o singură insulă. Complexul Scalin-Zătoane, cu o suprafață de 21.410 hectare, este arie de protecție specială în cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării și este important ca loc de cuibărit pentru 14 specii de păsări: lebede, păsări limicole (adăpostește cea mai mare colonie de chire de mare din cadrul rezervației) și este loc de premigrație și migrație pentru circa 100 specii.
Prima menționare a insulei Sacalin, cu un singur nucleu, a fost într-o hartă rusească întocmită în anul 1771 în timpul confruntărilor cu Imperiul Otoman pentru impunerea supremației la gurile de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Sub egida Comisiunii Europene a Dunării, în anul 1856 căpitanul Thomas Spratt a realizat o nouă hartă, în care insula Sacalin apărea cu două nuclee submerse. În anul 1924, cercetătorii români au efectuat noi măsurători și au constatat că lungimea insulei a ajuns la 10 kilometri, pentru ca în 2015, lungimea să fie de 19 kilometri.
Guvernul României a interzis popularea insulei încă din 1938, măsura luată pentru protejarea păsărilor rare care îşi au cuibul pe acest teritoriu. Aici se regăsesc cele mai mari colonii de chire de mare şi pelicani creţi. În apele din proximitate se găsesc peşti rari, sturioni, dar şi plante rare, cum ar fi varza de mare şi canarul bălţii.