Cultivarea ricinului prezintă o oportunitate uriașă, din punct de vedere economic, având potențialul de a genera venituri substanțiale de până la 30.000 de euro pe hectar. Direcția Agricolă Județeană Caraș-Severin a efectuat o analiză detaliată a culturii de ricin, acoperind aspecte precum tehnologiile de cultivare și estimările profitului realizat pe hectar. Ricinul (Ricinus communis) este în principal cultivat pentru semințele sale, caracterizate prin conținutul lor ridicat de ulei, cuprins între 42,2% și 58,6%, care găsește numeroase aplicații în diverse industrii.
India și China sunt printre principalii producători, având suprafețe semnificative cultivate, respectiv 880.000 ha și 220.000 ha. Producția medie mondială variază între 700 și 1.000 kg de semințe pe hectar. În România, suprafața cultivată cu ricin a atins un vârf de 26.300 ha în 1989, dar a scăzut semnificativ după 1990, ajungând practic la zero în prezent.
Cultivarea ricinului poate genera venituri semnificative pe hectar prin vânzarea semințelor. Prețul semințelor de ricin este estimat la aproximativ 100 de lei pe kilogram, iar costurile pentru înființarea culturii nu depășesc 1.500 de euro pe hectar, din care aproximativ 1.000-1.200 de euro pe hectar reprezintă costul semințelor.
Producțiile medii înregistrate în România sunt de aproximativ 1.500 de kilograme pe hectar, dar potențialul soiurilor de ricin poate ajunge până la 5.000 de kilograme pe hectar. Astfel, cu o producție medie, veniturile pot atinge 150.000 de lei pe hectar, echivalentul a peste 30.000 de euro, după scăderea costurilor de înființare a culturii, rezultând un profit net de cel puțin 28.500 de euro pe hectar.
Ricinul se situează pe locul al doilea în categoria plantelor oleaginoase, după susan, în ceea ce privește conținutul de ulei. Uleiul de ricin este nesicativ, cu un indice de iod cuprins între 81 și 86, și este utilizat în peste 200 de aplicații în diverse industrii, inclusiv:
Ricinul este o plantă cu o varietate de utilizări. Șroturile rezultate în urma prelucrării pot fi integrate în hrana animalelor. Frunzele sunt folosite pentru hrănirea fluturilor de mătase din specia Phylosamid ricini. Tulpinile găsesc aplicații în producerea de plăci aglomerate, fabricarea hârtiei și extragerea fibrelor textile. De asemenea, ricinul este o sursă importantă de nectar și polen, fiind o plantă meliferă.
Potrivit studiilor, semințele conțin între 45,1% și 58,5% ulei, iar miezul lor între 50,7% și 72%. Acidul ricinoleic este principalul acid gras, reprezentând peste 80% din totalul acizilor grași prezenți. În plus, semințele mai conțin proteine în proporție de 15%, celuloză (peste 18%), hidrați de carbon (între 13% și 20%) și cenușă (3%). Șroturile conțin aproximativ 40% substanțe proteice, dar din cauza alcaloizilor ricină și ricinină, trebuie prelucrate prin metode speciale înainte de utilizare.
În ceea ce privește soiurile recomandate de ricin pentru climatul din România, cele mai importante sunt Dragon, Cristian, Rivlas, Safir, Teleorman, Vlașca, Safir și Smarald.