Încă din cele mai vechi trimpuri, anumite tradiții cu privire la Paște s-au transmis, aproape, cu sfințenie. Tradițiile populare ale românilor nu seamănă cu tradiția iudaică, care presupunea o sărbătoare a durerii. Pe mesele acestora își făceau loc pasca și mielul, care se consumau în grabă și era asezonat cu ierburi amare, plecând de la idea că la fel de amară a fost și robia din țara Egiptului. Pasca de la vremea acea era o pâine dulce, pe care preoții o sfințeau și ulterior o împărțeau celor nevoiași. Amintirea acesteia se reflectă în pasca pe care o consumăm în prezent.
Alte articole: Cât costă turta dulce la Târgul de Paște din București. Prețuri colosale la preparatele de sărbători
Acum, creștinii duc pasca la biserică într-un coș special pregătit pentru Paște. Acesta este sfințit în dimineața primei zile de Paște, pasca dobândind astfel puteri purificatoare, asemănătoare cu cele ale anafurei. Aceasta trebuie consumată imediat după anafură. În același coș, gospodinele mai pun, în general, cârnați, ouă roșii, colaci, brânză, slănină, drob, usturoi, sare și alte alimente.
În anumite zone din România se spune că persoanele care mănâncă ouă vopsite în prima zi de Paște vor reuși să treacă mai ușor peste an. În vremurile de mult apuse, albușul de la oul roșu sfințit era lăsat la uscat, după care se pisa și se sufla în ochii blonavi de albeață ai vitelor sau oamenilor.
Slănina era folosită pentru a unge rănile sau pentru picioarele scrântite. De asemenea, slănina putea fi și consumată, considerându-se că are propietăți vindecătoare. Dacă în coșul dus la biserică aveai și hrean, acesta se păstra ulterior în pământ, după ce a fost sfințit, strămoșii noștri fiind de părere că acesta curăță apa din fântâni și poate vindeca boli și friguri. Mai mult, dacă acesta era consumat chiar după sluba de la biserică, persoanele care se ospătau era iuți și sănătoase tot anul.
Despre usturoiul sfințit se spune că nu se strică și, în plus, putea fi folosit pentru alungarea strigoilor sau pentru tămăduirea celor bolnavi. Totuși, poate cele mai deosebite puteri erau și sunt încă atribuite lumânării de Înviere. Aceasta era păstrată timp de șapte ani și era aprinsă în caz de grindină, furtuni sau vreme neplăcută.
După slujba de Înviere, creștinii se reîntorc la casele lor și pun oul roșu într-un lighean, alături de o monedă de argint, peste care vor turna apă neîncepută. Datina spune că va trebui să folosești acea apă pentru a te spăla pe față. Toți membrii familiei vor face acest lucru, iar ultimul dintre ei care se va spăla va păstra bănuțul de argint. Mai mult de atât, fiecare membru al familiei trebuie să își dea cu oul roșu peste obraz, zicând:„Să fiu sănătos şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; toţi să mă dorească şi să mă aştepte, aşa cum sunt aşteptate ouale roşii de Paşti; să fiu iubit ca ouale în zilele Paştilor.”, conform RomâniaTV
După acest ritual, familia creștină se așează la masa pascală, iar primii care vor ciocni ouă vor fi capul familiei și soția, abia după aceea pot ciocnii ouăle roșii și cilalți membrii ai familiei. Se crede că cei care ciocnesc ouă în ziua de Paște se vor vedea și pe lumea cealaltă.
Totuși, se spune că în prima zi de Paște nu e indicat să mănâncii ouă roșii, pentru că tot anul „îţi va mirosi gura ca oul clocit” sau că e bine să mănânci ouale nesărate, căci altfel ţi se vor roşi mâinile.
Citește și: ANM anunță cum va fi vremea de Paște și în Săptămâna Patimilor