Gheţarii au pierdut o cantitate totală de 6.542 de miliarde de tone de gheaţă în perioada 2000-2023, contribuind cu 18 milimetri la creşterea nivelului oceanului planetar, potrivit unei analize publicate miercuri în revista Nature.
În medie, gheţarii au pierdut 273 de miliarde de tone de gheaţă anual în intervalul menționat, potrivit unei cercetări publicate în revista Nature ca parte din Exerciţiul de intercomparare a echilibrului masic al gheţarilor (Glacier Mass Balance Intercomparison Exercise – Glambie).
Geologul Michael Zemp, unul dintre conducătorii studiului, a spus că, „pentru a pune acest lucru în perspectivă”, 273 de miliarde de tone de gheaţă „reprezintă întregul consum global (de apă – n.r.) al populaţiei în 30 de ani, presupunând un consum de trei litri de persoană zilnic”, potrivit dpa, preluată de Agerpres.
Glambie este o importantă iniţiativă internaţională de cercetare coordonată de Serviciul mondial de monitorizare a gheţarilor şi găzduită de Universitatea din Zurich.
Exerciţiul a reunit sute de contribuţii din diverse locuri ale lumii, combinând tipuri diferite de date provenite de la măsurători de teren şi obţinute în urma folosirii unor instrumente printre care dispozitive optice, radar, laser şi misiuni satelitare gravimetrice în scopul elaborării unei serii cronologice anuale a modificărilor masei de gheaţă pentru toate regiunile unde există gheţari, la nivel global, în perioada 2000-2023.
Potrivit cercetătorilor, începând cu 2010, gheţarii au pierdut aproximativ 5% din volumul total. Europa Centrală a pierdut un procent uimitor de 39%, în timp ce zone precum insulele din Antarctica şi Subantarctica au pierdut circa 2%.
Cantitatea de gheaţă pierdută a fost cu 36% mai mare în perioada 2012 – 2023 în comparaţie cu cele 231 de miliarde de tone pierdute în prima jumătate a perioadei incluse în studiu.
Pierderea masei de gheaţă între anii 2000 şi 2023 a fost cu 18% mai mare în comparaţie cu pierderile în cazul calotei glaciare din Groenlanda şi mai mult decât dublă faţă de cele înregistrate în cazul calotei glaciare antarctice.
Topirea masivă a gheţii din Groenlanda, cauzată de criza climatică, expune unele dintre cele mai mari rezerve neexploatate de minerale critice din lume, transformând insula într-un posibil hub global pentru minerit, relatează CNBC.
Groenlanda, o insulă vastă şi slab populată situată între oceanele Arctic şi Atlanticul de Nord, a cunoscut schimbări dramatice în ultimele decenii. Un studiu al Universităţii din Leeds, publicat anul trecut, arată că suprafeţe semnificative de gheaţă şi gheţari au fost înlocuite cu terenuri mlăştinoase, vegetaţie de arbust şi roci expuse.
Deşi pierderea masei de gheaţă ridică îngrijorări privind emisiile de gaze cu efect de seră şi creşterea nivelului mării, aceasta a facilitat accesul companiilor miniere la resursele insulei.
Resurse strategice şi oportunităţi logistice
Roderick McIllree, director executiv al companiei britanice 80 Mile, a declarat că retragerea gheţii deschide accesul în zone izolate, precum nordul Groenlandei, pentru perioade mai lungi în fiecare an. Compania sa dezvoltă trei proiecte pe insulă, inclusiv unul pentru titan, lângă baza spaţială americană Pituffik, şi un altul pentru nichel şi cupru în sud-vest.
Tony Sage, CEO al Critical Metals Corporation, a subliniat că topirea gheţii a facilitat transportul maritim în apropierea zăcămintelor, permiţând utilizarea unui doc plutitor în loc de un port. Compania sa dezvoltă unul dintre cele mai mari zăcăminte de pământuri rare la Tanbreez, în sudul Groenlandei.
”Există potenţial uriaş, dar infrastructura slab dezvoltată reprezintă un obstacol major. În afara oraşelor, nu există drumuri, ceea ce face ca transportul între zone să fie posibil doar cu elicopterul,” a adăugat Sage.
Groenlanda, văzută ca o alternativă occidentală la monopolul Chinei asupra pământurilor rare, a intrat recent în centrul unor tensiuni geopolitice. Preşedintele-ales Donald Trump a declarat că obţinerea controlului asupra teritoriului este o „necesitate absolută” pentru securitatea naţională a SUA, fără a exclude utilizarea forţei militare.
Prim-ministrul Groenlandei, Mute Egede, a reiterat că insula nu este de vânzare, dar este deschisă unor relaţii mai strânse cu SUA în domenii precum mineritul.
Un sondaj realizat în 2023 de Geological Survey of Denmark and Greenland (GEUS) a evaluat potenţialul a 38 de materii prime din Groenlanda, inclusiv grafit, niobiu, metale din grupa platinei, tantal şi litiu. Aceste resurse sunt esenţiale pentru tranziţia energetică şi tehnologii precum bateriile şi aplicaţiile de securitate naţională.
Jakob Klove Keiding, consultant senior la GEUS, a avertizat că, deşi potenţialul este mare, Groenlanda se află în stadii timpurii de explorare, iar exploatarea resurselor va necesita timp considerabil.
”Topirea gheţarilor elimină unele obstacole logistice, dar progresul în extracţie va dura destul de mult,” a spus Keiding.
Ultimul gheţar din Venezuela, în Sierra Nevada de Mérida – care avea odinioară o suprafaţă de 450 de hectare – mai acoperă în prezent doar două hectare, după ce în 1910 această ţară din America Latină avea şase gheţari în Anzii cordilieri.
Unii cercetători au declasat gheţarul la un simplu ”câmp de gheaţă”, în contextul în care, potrivit normelor internaţionale, un gheţar acoperă cel puţin zece hectare.
Gheţarul Humboldt, mai cunoscut drept La Corona, era ultimul dintre cei şase gheţari de peste 1.000 de hectare înregistraţi în 1910 pe teritoriul venezuelean.
El se află la 4.940 de metri altitudine, în Parcul Naţional Sierra Nevada de Mérida. Prin dispariţia acestui gheţat, Venezuela devine prima ţară din istoria modernă în care dispar gheţarii.
As their country crumbles, scientists valiantly track the demise of Venezuela’s last glacier. Read and watch: https://t.co/N6IcJ6esZE pic.twitter.com/Z6Su9qL8tU
— The Associated Press (@AP) September 30, 2019
Specialişti intervievaţi de publicaţii venezuelene şi internaţionale spun unanim că este din cauza modificărilor climatice.
În vederea ueni salvări a Gheţarului Humboldt, cercetători au încercat să instaleze o acoprire de plasă termică, pentru a atenua impactul razelor Soarelui, însă aceasta nu a oprit topirea. La jumătatea lui mai, cercetătorii au constat că 99% din suprafaţa gheţarului a dispărut.
Potrivit unor specialişti, restul de gheaţă urmează să dispară de tot până în 2028. Ei au cerut să ridice plasa termică, care poate bloca creşterea muşcilor şi lichenilor şi care poate lăsa microplastice şi contamina mediul.