În anii ’70, Nicolae Ceauşescu a luat decizia de a construi primul zgârie-nori din România, însă puțini români cunosc locația sau povestea acestui edificiu, potrivit bugetul.ro.
Te-ar putea interesa și: Barajul de la Stânca-Costești, pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur. Colosul de fier și beton funcționează și acum
foto: Nicolae Ceaușescu
Clădirea nu se află în Bucureşti, Iaşi, Constanţa sau Timişoara, ci în Satu Mare, fiind concepută ca un palat administrativ. Începutul anilor 1970 l-a inspirat pe Nicolae Ceaușescu. Se prea poate ca acesta să fi fost influențat de serialul Dallas.
Proiectul a fost finalizat între 1972 și 1984, fiind denumit Palatul Administrativ din Satu Mare.
Costurile nu au reprezentat un obstacol, iar fostul lider al țării a investit trei miliarde de dolari pentru realizarea acestui proiect, conceput de arhitectul Nicolae Porumbescu din Iași și asistat de Ludovic Gyure din Satu Mare.
Clădirea are 97 de metri înălțime, 15 etaje, 3 turnuri distincte și simbolizează armonia etnică dintre români, germani și maghiari, comunități care locuiesc de mult timp în Satu Mare.
Însă sătmănenii nu au apreciat stilul în care acest proiect a fost realizat.
Pentru a construi clădirea, mai mult de 1.000 de muncitori au găsit foarte dificil proiectul, în special din cauza solului nisipos de pe malul Someșului. Turnarea fundației a durat mai mult de 2 doi, fiind finalizată în 1984 și un reper în Satu Mare.
Este primul zgârie-nori din România, un simbol al epocii ceaușiste, în care se află, chiar și în prezent: Consiliul Județean, Prefectura, Primăria Satu Mare, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, și un amfiteatru situat la 66 de metri înălțime.
Cât despre amfiteatru, acesta are o vedere panoramică asupra orașului Satu Mare. Din păcate, acesta a rămas neterminat, trebuind să aibă, în planul incipient al proiectului, 400 de locuri.
“Interesant este că originalitatea lui vine tocmai din stranietate, din unicitatea lui. Cu toate că el se înscrie într-un curent arhitectonic din întreaga lume.
Primăria din Boston, Teatrul Regal din Londra sau câteva clădiri şi hoteluri din Singapore sau Malaezia poartă exact aceeaşi amprentă arhitecturală, şi anume a arhitecturii brutaliste, dezvoltată foarte mult mai ales în epoca regimului comunist.
Unii contestă palatul spunând că arhitectul nu a respectat regulă de aur a proporţiilor, dar alţii spun că frumuseţea acestei construcţii vine tocmai din unicitatea să.
Ea nu seamănă cu nicio altă clădire din lume, cu toate că face totuşi parte dintr-un curent artistic mondial”, a explicat Felician Pop, care a fost administratorul clădirii mai mulţi ani.
Te-ar putea interesa și: Cât costă să dormi în vilele de protocol ale lui Nicolae Ceaușescu? Șeful regimului comunist avea cel puțin una în fiecare județ