O moldoveancă i-a cucerit pe francezi cu talentul său culinar. „Mâncarea este o artă, iar felul cum sunt aranjate bucatele este o arhitectură ce îmbină textura, gustul și aromele, neapărat locale, adică, cele care cresc în locul unde te-ai născut„, susține chef-ul. Ea gătește mai multe feluri de mâncare cu specific european, însă în fiecare rețetă strecoară ceva din secretele mamei sau ale bunicii din Cahul.
Oxana Crețu activează al șaselea an în industria alimentară, fiind proprietara unui restaurant în orașul Bordeaux. „Gătitul rămâne ceva ce noi avem în sânge, de mici, dar felul de a trata produsele diferă de la un chef la altul fiecare areo istorie, o bază de unde a luat pasiunea pentru bucătărie și a a mea e acea care provine de la bunici, părinți. Bunelul meu fiind pădurar era mai mult gătitul la cotlon, apă, brânzeturi, conserve.
M-am decis să fac asta de când am devenit mămică pentru că fiind în străinătate am vrut să-i las copului meu ceva mai mult, ceva considerent”, spune Oxana Crețu, bucătar chef, pentru jurnal.md.
A studiat artele la o facultate din Franța, dar a ales să creeze nu pe pânza, ci în farfurie. Cu acest talent i-a cucerit pe experții de la Michelin. Chef Oxana a făcut schimb de experiență și cu colegii de breaslă de la un restaurant din Chișinău.
„Ne-am dorit o colaborare împreună pentru a transmite acest mesaj că produsul local este foarte gustos care merită să fie apreciat la justa valoare.
Sensul și scopul nostru fiind să gătim doar din produse locale. În acest sens ne-am bucurat de susținerea unui bucătar chef cu o experiență internațională, Oxana Crețu fiind printre puținele femei recunoscute de ghidul Michelin”, menționează Lucia Berdos, proprietara unui alt restaurant.
Iosif Manea Ț. și Irina B., parteneri de viață și de hoții, au dat lovitură după lovitură în restaurant celebre din județul Brașov. Vizau în special turiști care păreau mai înstăriți și interveneau în momentul în care nu erau deloc atenți.
Cei doi hoţi intrau în restaurante la orele la care se lua prânzul sau cina şi se aşezau la masă, fără să comande. Le spuneau chelnerilor că aşteaptă pe cineva şi vor comanda în momentul în care vor veni şi prietenii lor. În acest timp, ei erau foarte atenţi la orice mişcare şi greşeală a vecinilor de masă, de care încercau să se apropie cât mai mult.
La un moment dat, se făceau că au scăpat ceva pe jos şi, profitând de neatenţia vecinilor, controlau buzunarele hainelor lăsate pe spătarul scaunelor. Dacă nu găseau nimic, le cereau chelnerilor să îi mute la altă masă, sub pretextul că au fost anunţaţi că vor fi mai mulţi decât credeau la început sau mai puţini. (Citește AICI mai multe detalii)