Peștii care conțin cantități mari de mercur. Substanța toxică este un element natural care se află în apă, aer, pământ. Prin urmare, se află în majoritatea alimentelor, dar nivelul poate varia în funcție de fiecare zonă.
Poluarea provocată de activitățile oamenilor cresc însă cantitățile acestei substanțe, cum sunt arderea combustibililor fosili, producția și extracția de aur.
Simptomele intoxicației cu mercur includ dificultăți în vorbire, auz sau vedere; amorțeală sau slăbiciune musculară; probleme de echilibru; gust metalic în gură; probleme psihologice și, în cazul sarcinii, probleme de dezvoltare a fătului.
Aproape toți peștii și crustaceele conțin metilmercur, astfel că nu poate fi prevenit sau eliminat din alimente. Majoritatea tipurilor de fructe de mare nu au niveluri de mercur ce ar putea pune în pericol sănătatea adulților.
Nivelurile de mercur prezente în organism diferă în funcție de speciile de pești. Acest lucru se datorează unor factori precum: tip de pește, dimensiune, locație, habitat, dietă și vârstă. Pentru că au dimensiuni mai mari, peștii prădători tind să conțină mai mult mercur decât ceilalți.
Aceștia sunt calcan, rechin, barramundi, pește spadă, pește pion roșu, rexea solandri, ton roșu sudic sau mihalţ de mare, potrivit Better Health Channel.
Nu este indicată excluderea peștelui din dietă deoarece conține proteime grăsimi nesaturate și acizi grași Omega 3, benefici pentru sănătate. Astfel că printre cele mai scăzute niveluri de mercur se găsesc în somon sau în tonul la conservă, dar și unele crustacee, respectiv stridii, creveți și homari.
Totodată, uleiul de pește este benefic pentru sănătate deoarece reduce inflamația cronică, menține sănătatea inimii, a oaselor, îmbunătățește funcțiile cognitive, susține vederea, ajută ficatul gras, menține sănătatea pielii și este util în tratarea astmului și alergiilor.