Postul intermitent este unul dintre cele mai apreciate, atunci când vine vorba despre slăbire, având și alte beneficii. Cu toate astea, există și medici care susțin că restricția calorică este cheia, atunci când vrei să scapi de kilogramele în plus, potrivit publicației ilfattoalimentare.
Autorii studiului au selectat 165 de persoane obeze, cu un indice de masă corporală mediu de 34 și o vârstă medie de 42 de ani, și le-au împărțit în două grupuri. De asemenea, toți participanții au fost încurajați să facă cel puțin cinci ore de activitate fizică pe săptămână (sprijinită prin acces gratuit) și au fost instruiți în privința calității alimentelor și a conținutului caloric. În plus, au beneficiat de terapie comportamentală de susținere, cu alte cuvinte un set de reguli și măsuri complementare unitare.
Timp de un an, grupul care a urmat postul intermitent trebuia să consume doar 20% din necesarul caloric mediu în trei zile neconsecutive pe săptămână, în timp ce grupa cu focus pe restricția calorică trebuia să reducă aportul caloric cu 34,3%, urmărind ca 55% din calorii să provină din carbohidrați, 15% din proteine și 5% din grăsimi.
Cei care au ținut post intermitent au pierdut, în medie, 7,6% din greutate, în timp ce grupul cu restricție calorică a pierdut 5%. De asemenea, în primul grup, 58% dintre participanți au slăbit cel puțin 5% din greutatea corporală, comparativ cu 47% în cel de-al doilea grup. Parametrii metabolici și cardiovasculari au fost în linie cu greutatea, adică puțin mai buni în grupul care a ținut post intermitent.
Dar există și un alt factor care ar putea să fi făcut ca postul intermitent să pară mai eficient: aderența mai bună la recomandări. Cei care țineau post nu aveau restricții speciale în afară de aportul total de calorii și, deși erau încurajați să mănânce sănătos, nu trebuiau să fie foarte atenți la ce puneau în farfurie.
Ceilalți, însă, trebuiau să numere caloriile timp de un an, lucru care ar fi putut descuraja o parte dintre participanți, ceea ce ar fi putut duce la o aplicare mai puțin riguroasă a dietei.
În final, studiul se confruntă cu limitele majore ale tuturor cercetărilor de acest tip: faptul că întregul control asupra a ceea ce consumă participanții este lăsat în mâinile lor, la fel și rapoartele oferite.