Românul care s-a întors acasă după 21 de ani petrecuți în Italia: „Eram realizat, dar inima mea era în România”

Românul care s-a întors acasă după 21 de ani petrecuți în Italia. ”Eram realizat, dar inima mea era în România”, mărturisește Alex. Azi, spune că nu a regretat decizia de a reveni în țară pentru că întotdeauna acasă a însemnat Maramureș.

Citește și: Cu ce sumă poți veni din Italia fără să o declari la vamă. Legea italiană spune foarte clar

Românul care s-a întors acasă după 21 de ani petrecuți în Italia

În anii ’90, Italia era visul de aur al multor români, inclusiv al celor din Borșa. Povestea lui Alex începe în 1999, când a plecat din țară pentru a asigura un trai mai bun familiei sale. În Peninsulă a lucrat într-o fabrică de biciclete, iar soția sa l-a urmat după un an. Cu timpul, familia s-a mărit celor doi români s-a mărit, au apărut copiii, iar Alex și soția sa au muncit din greu pentru a-i crește într-o țară străină.

Deși nu le lipsea nimic și erau perfect integrați, bărbatul a simțit mereu că nu se simte acasă în Italia. Pandemia de COVID-19 a fost momentul în care el și soția sa au decis să se întoarcă în România. În 2020, au revenit în Borșa, iar Alex a deschis o afacere specializată pe cafea, aducând astfel un strop de Italia în localitatea natală.

„Din Borșa, Italia se vedea ca o bilă de aur. Pentru că o vedeam prin prisma celor plecați acolo de pe la începutul anilor ’90 și care se întorceau acasă cu mașini și bani. Când am ajuns acolo mi-am dat seama că nu e chiar așa. Că nici măcar în Italia câinii nu umblă cu colaci în coadă. Primul loc în care am stat eram opt persoane în circa 40 de metri pătrați.

Apoi m-am mutat și eram cam 20 de persoane în circa 45 de metri pătrați. Stăteam grămadă. Dar eu mă simțeam norocos: aveam unde dormi sub un acoperiș, nu sub un pod. A dat Dumnezeu că am găsit rapid de lucru, într-o fabrică de biciclete. Am lucrat 19 ani acolo. Când am ajuns eu, fabricau circa 500 de biciclete pe an. Când am plecat, făceau 15.000. Practic am crescut împreună. În 2000, soția mea a lăsat copilul de 7 luni acasă și a venit și ea în Italia. A lucrat și ea alături de mine la biciclete timp de 16 ani.

Ce a fost foarte greu a fost să gestionez distanța față de fiul meu. Pentru prima dată l-am văzut când avea 1 an și 7 luni. Am venit vreo patru zile pe drum, erau alte vremuri… Am ajuns acasă la 5 dimineața, nu voi uita veci, și fiul meu dormea. L-am luat în brațe, îl vedeam pentru prima oară. Și a început să plângă. Soacra mea îi spunea că eu sunt tati.

Și el a coborât din brațele mele și a fugit la dulapul pe ușa căruia era lipită o poză cu soția mea și cu mine și a spus ”Ici mami, ici tati!” Este unul dintre cele mai dureroase lucruri care mi s-au întâmplat… După aceea am reușit să venim de două ori pe an acasă. Asta până la vârsta de 6 ani, când l-am dus și pe el în Italia„, a declarat Eziarultau.ro.