Peste jumătate dintre elevii din România iau în calcul să plece din țară. Întrebați cum și-ar dori să-și poată continua studiile, circa o treime (34%) au spus că în străinătate, iar aproape 60% – în România. În același timp, întrebați dacă iau în calcul posibilitatea de a se stabili în altă țară, aproape 38% au răspuns “Da, pentru un timp”, iar 17,3% “Da, definitiv”.
Doar 13% au răspuns “Nu”, iar procentul nehotărâților este de aproape o treime (31,9% – “Nu știu”).
Motivele care îi determina pe copii să-și dorească emigrarea, potrivit sondajului Salvați Copiii:
Ancheta actuală compară atitudinile elevilor din grupul-țintă față de diverse categorii de colegi, înregistrate în prezent, cu cele raportate într-un studiu de acum 10 ani. Analiza remarcă o creștere a toleranței față de elevii de etnie romă sau cu dizabilități fizice, însă un fenomen de creștere a intoleranței față de elevi cu probleme de sănătate mintală. Astfel:
Pe de altă parte, în cazul unui copil cu probleme de sănătate mintală, “tendința față de rezultatele din anul 2013 nu este una îmbucurătoare. Astfel, procentul elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă cu probleme de sănătate mintală a scăzut de la 36,6% la 31,9%, în timp ce ponderea celor care ar fi împotrivă crește de la 12,6% la 15,1%.”
Situația este similară și pentru spațiul personal (coleg de bancă), cu o scădere de la 29,8% la 27,3% a ponderii celor care ar fi de acord și o creștere de la 21% la 28,3% a ponderii celor care ar fi împotrivă.
Sondajul arată că cel mai ridicat nivel de toleranță se manifestă față de copiii refugiați, urmați la mică diferență de copiii din sistemul de protecție.
Deși scăzut, nivelul de acceptare înregistrat în ipoteza unui coleg cu HIV este mult mai mare decât cel înregistrat anterior (când doar 13,9% din respondenți ar fi acceptat un coleg de bancă aflat în această situație, iar 18,5% un coleg de clasă).
Potrivit Salvați Copiii, în ultimii 10 ani, procentul copiilor care admit că știu cui să ceară ajutorul într-o situație de risc a rămas constant în cazul exploatării prin muncă sau pentru producerea unor materiale cu conținut sexual, dar a scăzut în cazul abuzului fizic (cu 4.7 puncte procentuale) și în cazul abuzului sexual (cu 3.4 puncte procentuale).
“Îngrijorător este faptul că, deși cei mai mulți dintre copii (65%) pot recunoaște un abuz, doar 1 din 3 se află în situația de a ști cui să ceară ajutorul și de a avea și încredere în acea persoană sau instituție de referință“, arată organizația.