Strămoşii noştri consumat carne doar la zi de sărbătoare, dar acum orice vizită la supermarket nu se termină fără ceva fripturi în coşul de cumpărături, iar rezervele din congelator nu se diminuează niciodată, de parcă gospodinele ar aştepta un Ro-Alert de la Raed Arafat privind războiul de la graniţă.
Pentru împătimiții de carne și produse din carne, supermarketurile sunt o opțiune la îndemână. Cu toate acestea, după cum explică măcelarii, asta nu înseamnă că produsele disponibile sunt de calitate, notează HuffPost.
Deoarece carnea tocată tinde să fie mai ieftină decât bucățile de calitate superioară și este folosită de obicei pentru preparate precum burgerii sau chiftelele chiftelele se numără printre produsele din supermarketuri pe care măcelarii le evită.
„Produsele din carne tocată, în special carnea tocată de vită și de pui, sunt articole pe care aș evita să le cumpăr de la tejghelele măcelăriilor din magazinele alimentare. Cea mai mare parte a acestor produse provin din instalații mari de prelucrare a cărnii, unde riscul de contaminare este semnificativ mai mare”, explică măcelarul Luis Mata.
Găinile rare din România care ajung la 200 de lei bucata. Carnea de lux e la mare căutare
Cumpărând carne tocată de vită și pasăre de la măcelari, puteți „reduce riscul de contaminare, dar și asigura prospețimea și calitatea”, a spus Mata. Măcelăriile specializate își procură produsele de la furnizori mai mici, astfel încât știu cum sunt crescute animalele, cum este prelucrată carnea și ce anume intră în compoziția fiecărui amestec de carne tocată, mai adaugă acesta.
Bucățile de carne vândute cu tot cu oase sunt un deliciu pentru carnivori, iar oasele rămase pot fi folosite pentru diferite preparate. Cu toate acestea, măcelarul Jerry Rempe, subliniază că un astfel de produs vândut de supermarketuri „tinde să se «acrească» mai repede decât produsele fără os, în funcție de vârsta cărnii și de modul în care este depozitată”.
Prezența osului afectează pH-ul cărnii, ceea ce poate duce la „un miros neplăcut, o textură vâscoasă și, uneori, o schimbare de culoare”, a spus el. „Mirosul acru provine adesea din producerea de acizi organici de către bacterii, pe măsură ce acestea descompun proteinele și grăsimile din carne.”
Măcelarul atrage atenția că carnea astfel cumpărată poate deveni acră din cauza osului „din cauza aerului, enzimelor și altor compuși care o afectează dacă osul se află într-o regiune a carcasei care nu este atinsă rapid și eficient de refrigerare”. Deoarece bucățile de carne din magazinele alimentare nu sunt de obicei congelate rapid, prospețimea lor începe să scadă din momentul în care sunt tăiate și ambalate.
Carcasele de carne din supermarketuri nu au o temperatură precisă, iar carnea ambalată poate sta acolo mai mult de o zi, astfel încât șansele ca osul să fie acidulat sunt mai mari decât la un măcelar artizanal mai mic care înlocuiește carnea zilnic sau la o unitate mai mare care se ocupă cu congelarea rapidă.
În ultimii ani, supermarketurile din întreaga lume și-au și-au îmbunătățit oferta în ceea ce privește peștele și fructele de mare, iar multe dintre ele le scot la vânzare ca fiind „proaspete”. Dar, cu excepția cazului în care cumpărați de la un magazin alimentar care se află foarte aproape de un corp de apă, există semne de îndoială legate de „prospețimea” fructelor de mare din magazine.
„Regula mea este că, dacă nu puteți face un drum rapid de 20 de minute de pe plajă până la magazinul respectiv, atunci cumpărați fructele de mare de la congelator” în loc de la raionul de carne, explică măcelarul Rusty Bowers.
El a mai adăugat că, în cazul în care vizitarea unei pescării specializate nu este o opțiune, fructele de mare congelate sunt o soluție mai bună, deoarece „majoritatea fructelor de mare congelate sunt prelucrate și congelate rapid pe barcă pentru a-și păstra prospețimea la scurt timp după ce au fost scoase din mare”.
Carnea de vită maturată este iubită de consumatorii de carne pentru textura sa fragedă și aroma sa robustă. Măcelarii artizanali folosesc procese de îmbătrânire de secole și, pe măsură ce acest produs devine tot mai popular și supermarketurile vor să-și facă loc pe această piață. Dar, potrivit măcelarului Rich Silverman, supermarketurile nu au timpul, echipamentul sau configurația necesare pentru a-și învechi carnea într-un mod benefic.
„Măcelarii locali au timpul și spațiul necesare pentru a îmbătrâni carnea la uscat, atârnând-o pe os ca o carcasă întreagă. Acesta este un mod mult superior de îmbătrânire a cărnii și dă un gust mult mai bun produsului. Carnea conține mult mai puțină umiditate, deci se gătește mai bine. Aceasta este o metodă încercată și testată, folosită de secole de măcelarii din întreaga lume”, a explicat Silverman.
Multe supermarketuri scot la vânzare organe de animale, ceea ce poate părea o veste bună pentru cei care vor să se bucure de aceste bucăți de carne. Dar Rosangela Teodoro, proprietara și măcelarul de la Teodora’s Boucherie din Cohasset, Massachusetts, îi încurajează pe cumpărători să viziteze un măcelar specializat în aceste bucăți greu de preparat.
„În calitate de măcelar specializat, am, de asemenea, expertiză în tăierea necesară pentru anumite bucăți de carne. Folosesc echipamente specializate și mențin carnea la o temperatură constantă pentru a preveni deteriorarea. De aceea nu aș cumpăra niciodată pateuri și terrine de la un măcelar sin supermarket, deoarece acestea necesită echipament specializat și expertiză pentru a fi preparate corespunzător”, a declarat Teodoro.
Dacă toţi aţi cumpărat carne, să învăţăm cum să o pregătim mai bine. Chef Orlando Zaharia, unul dintre cei mai cunoscuți bucătari din țară, urmărit și în cadrul unui show culinar, împarte numeroase sfaturi și rețete ce țin de bucătărie în mediul online. Astfel, de această dată, chef Orlando Zaharia a vorbit despre carnea pe grătar și câteva lucruri pe care trebuie să le știe oamenii atunci când urmează să pregătească orice tip de carne. Când vine vorba despre pește, cel care lasă gust în orice recipient este gătit, acesta spune că este indicat să fie gătit ultimul.
„Există o ordine. De obicei, grătarul păstrează gustul cărnii sau condimentelor pe care le-ai folosit inițial. De aceea, noi știm, bucătarii, nu pui pește peste carne. De ce? Pentru că acea tigaie, acel grătar păstrează gustul. Trebuie să-l cureți foarte bine. De aceea, ordinea firească a lucrurilor ar fi una logică. Peștele îl lași la final, pentru că are și un timp de gătire foarte mic și pentru că un pește este bun când l-ai luat de pe grătar și l-ai mâncat.
De fapt, orice carne. Chiar îmi spunea un amic: “ Eu nu înțeleg oamenii care fac carnea, o pun într-o tigaie, într-o oală, pun un capac peste ea și o mănâncă peste nu știu cât timp. Acela nu e grătar. Aia poți să faci și în tigaie.”, a spus chef Orlando Zaharia.
Chef Orlando Zaharia a mai spus și cât de important este ca grătarul să fie consumat imediat după ce este făcut, iar când vine vorba despre carnea condimentată, cea care poate să lase diferite gusturi pe grătar, aceasta este bine să fie gătită la sfârșit.
De preferat, la început, trebuie să fie pusă pe grătar doar acea carne pregătită cu sare.
„Grătarul trebuie făcut. Faci vita, ai făcut-o, ai mâncat-o, mai stai un pic, faci puiul sau ce vrei tu. Nu există ordine logică, important este acest lucru. Dacă folosești o carne care este foarte condimentată, o folosești la sfârșit. Lași carnea care este doar cu sare și o pui prima, pentru că nu are ce gust să dea grătarului, să rămână pe el. Un sfat foarte important, nu curățati grătarul de fiecare dată.
Nu curățați. Pentru că acel gust de care vă spuneam eu e acolo, pe grătar.”, a mai spus chef Orlando Zaharia.
Carnea nu este singurul produs pe care trebuie să-l alegem cu grijă- În piaţă, ne explică specialiștii, trebuie să căutăm producători, nu comercianţi. Producătorul direct va avea maximum cinci-șase sortimente de legume, pentru că le culege pe rând şi nu face risipă.
Suntem ceea ce… mâncăm. Dar știm ce mâncăm?! Cum facem diferența dintre un produs obișnuit și unul bio? Despre toate acestea ne vorbește prof. univ. dr. Vasile Stoleru, prorector la Universitatea de Științele Vieții din Iași, mai ales în contextul în care piețele sunt pline acum.
După 1990, producerea legumelor a trecut în sferă privată şi în ferme mici şi mijlocii. Momentul a însemnat o schimbare enormă inclusiv în ceea ce înseamnă gustul și calitatea legumelor.
„Foarte rar avem ferme legumicole mai mari de 50-100 de hectare. Oamenii au spaţii protejate, chiar sere, de maximum 1,5 – 2 hectare şi devin producători mici care desfac marfa direct. Există riscul ca în aceste ferme mici să nu existe trasabilitate, de la tot ce înseamnă fertilizarea în momentul legării florilor sau al tratamentelor fitosanitare”, a declarat prof.dr. Vasile Stoleru.
Practic, toţi fermierii, indiferent dacă sunt mari sau mici, sunt obligaţi să îşi înregistreze lucrările din fermă într-un jurnal, însă cercetătorul spune că nu ştie dacă aceste jurnale sunt completate corect, dacă sunt verificate de cineva înainte să pătrundă cu legumele pe piaţa agroalimentară şi că aici este, adesea, o nebuloasă.
„Din când în când, Direcţia Sanitară Veterinară ia mostre din pieţe şi face analize de nitriţi, nitrați sau metale grele, dar pentru depistarea utilizării pesticidelor nu ştiu câte se pot face atunci”, a declarat prof.dr. Vasile Stoleru.
Cel mai sigur mod de a cumpăra roșiile este cel direct de la un producător pe care îl cunoașteți sau pe care îl puteți verifica. Este și cazul tomatelor din supermarket: nu de puține ori, roșiile au pe cutii sau pe pungă proveniența, ferma unde au fost cultivate. În acest fel, puteți ușor verifica pe internet informații despre acea exploatație.
Sunt însă câteva repere pe care putem să le luăm în calcul atunci când cumpărăm tomate. Profesorul Vasile Stoleru spune că ar trebui să alegem legumele sau fructele după forma pe care ştim dintotdeauna că o au: dacă roşiile sunt rotunde, să căutăm să cumpărăm roşii rotunde. Sunt doar câteva soiuri care sunt alungite sau au forme aparte, în rest, o roşie care are o formă anormală este posibil să fie forţată să crească.
„Roşia să nu poată fi modificată: dacă fructul trebuie să fie rotund, nu îl alegem noi că are formă de inimă de bou şi este tratată cu diferiţi stimulatori. Fructele crescute cu stimulator de creştere şi de forţare, care teoretic este interzis la noi în ţară, să fie clar, pentru a grăbi maturarea fructelor, duce la apariţia unor fructe deformate, chiar uşor alungite în unele cazuri. Roşia de la piaţă trebuie să aibă o oarecare uniformitate”, a explicat prof.dr. Vasile Stoleru.
Un alt test, mai aplicat, este cel al seminţelor fructelor roşiei: ele nu trebuie să fie verzi pe interior. Dacă tăiem longitudinal (nu transversal) roşia şi vedem că seminţele sunt verzi, înseamnă că a fost tratată, grăbită spre coacere, şi trebuie evitată achiziţia.
În piaţă, ne explică specialistul, trebuie să căutăm producători, nu comercianţi. Producătorul direct va avea maximum cinci-șase sortimente de legume, pentru că le culege pe rând şi nu face risipă, în timp ce comerciantul are zeci de sortimente alese, caută să vândă de toate.