„E posibil ca salarizarea în sectorul industriei prelucrătoare să fie ceva mai bună decât o arată cifrele oficiale din decalajul pe care-l vedem din numărul de salariați plătiți oficial, respectiv numărul de salariați plătiți informal sau chiar la negru”, a spus el, într-o conferință organizată de CursDeGuvernare.ro.
Economistul a mai afirmat că în România avem 12.265.000 de oameni în segmentul 15-64 ani, din care salariați cu carte de muncă sunt 5,4 milioane la nivelul anului 2022.
„Mai avem 1,2 milioane la negru, care nu plătesc taxe deloc. Mai sunt 1,1 milioane de patroni, lucrători pe cont propriu, peste 400.000 de șomeri și o populație inactivă de 4 milioane. Din 5,4 milioane care e populația ce are carte de muncă, o parte din ei sunt în sectorul public: 1,2 milioane persoane”, a mai arătat Dumitru.
Avem un abuz de pensii speciale la vârste foarte mici, oameni care ies la pensie prea repede, pentru care statul a cheltuit resurse însemnate pentru a-i pregăti permiţându-le însă să iasă la pensie probabil în vârful vieţii lor profesionale, la 45 de ani – 50 de ani. Avem prea puţini salariaţi şi multe alte forme de venit mult mai avantajoase din punct de vedere fiscal. A se vedea PFA, PFI, drepturi de autor, venituri salariale mascate în dividende la microîntreprinderi. Avem, de asemenea, multă muncă la negru”
În ceea ce privește salariile în sectorul public (că și de aici vine presiunea din piața forței de muncă), el spune că sectorul administrație publică și apărare este, de departe, în termeni relativi raportat la media pe economie, un sector care are cea mai bună plată față de statele europene.
“O mențiune: media pe economie e posibil să fie subevaluată din motiv că avem acei 2 milioane de oameni care sunt cu salariul minim pe economie sau aproape de salariul minim. Știm că o mare parte din ei primesc plăți la gri din acest dezechilibru pe care îl avem din impozitarea muncii și cea a capitalului.
E mai ieftin fiscal pentru un angajator să scoată bani din dividende și să plătească la plic angajatul, ținându-l pe salariul minim pe economie sau în apropierea acelui salariu”, a explicat economistul.
Munca nedeclarata implica un loc de munca nesigur, cu perspective pe termen scurt, fara posibilitati de progres profesional, cu salarii mai mici decat cele de pe piata muncii, fara protectie sociala. Efectele negative pentru cei care presteaza activitate nedeclarata se manifesta inclusiv in pozitia economico-sociala precara in comparatie cu salariatii angajati cu forme legale. Angajatorii platesc salarii mici, de multe ori sub nivelul minim pe economie si sub nivelul cuvenit pentru vechimea, pregatirea si timpul lucrat de cel in cauza.
– Vechime in munca si in specialitate;
– Asigurarea pentru riscuri cum sunt: invaliditatea, accidentele de toate felurile, bolile, maternitatea, batranetea, decesul;
– Indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca cauzata de boli obisnuite sau de accidente in afara muncii, boli profesionale si accidente de munca;
– Dreptul la pensie de limita de varsta sau de invaliditate;
– Indemnizatie de somaj si plati compensatorii in caz de concedieri;
– Dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare si reconversie profesionala precum si alte masuri in vederea exercitarii unei activitati sau ocuparii unui loc de munca;
– Asigurare de sanatate;
– Spitalizare gratuita si medicamente compensate
– Concediu de odihna si alte concedii pentru evenimente deosebite :casatorii, deces, nasterea unui copil in familie, etc.;
– Plata diurnei pentru delegare si a indemnizatiei de detasare;
– Concediu pentru ingrijirea copilului pana la varsta de 2 ani;
– Acces pe piata creditelor bancare;
– Tichete de masa.