“România obține venituri relativ mici din impozitarea recurentă a proprietății imobiliare. Începând din 2020, impozitele recurente pe proprietate au generat 0,5% din PIB, comparativ cu o medie de 1,2% în UE27. Pe lângă veniturile scăzute, există deficiențe esențiale în ceea ce privește conceperea impozitelor. În special, impozitul se bazează pe suprafață, ceea ce este atât ineficient, cât și inechitabil în comparație cu un sistem bazat pe valoarea de piață”, se arată în raportul Băncii Mondiale.
Autorii studiului spun că actualele taxe pe clădiri și terenuri au un sistem bazat pe impozitarea suprafeței, ceea ce nu reflectă neapărat valoarea proprietății și, de accea, spun că mai echitabilă a fi taxarea aplicată pe valoarea proprietății.
Deși suntem o țară de proprietari, doar 0,5% din PIB strângem din impozitele și taxele pe locuințe și terenuri. Media europeană este de 1,2%. Deși ideea Băncii Mondiale nu este contestată, este imposibil de pus în practică în România, consideră experții fiscali. Analistul Gabriel Biriș a spus, pentru Observator, că ”Nu trebuie să ne apucăm să facem evaluări la 12 milioane de case. Că înnebunim cu toţii! Oamenii ăştia nu înţeleg cât rău fac, punând pe masă nişte recomandări care nu sunt aplicabile. Nu mai bine faci o re-zonare fiscală? Să faci o distincţie între un apartament din Primăverii şi în blocurile comuniste din Dorobanţi”.
Se pare, conform sursei citate, că autorităţile lucrează deja la un registru în care să fie descrise materialele din care este construită locuinţa şi valoarea estimată a acesteia, termenul asumat fiind 2025. Statul român s-ar fi angajat deja prin PNRR să revizuiască sistemul de taxare. Banca Mondială mai recomandă ca proprietarii care deţin case să plătească un singur impozit, şi pentru imobil, şi pentru teren.
Sintetizat, experții BM recomadă Guvernului patru măsuri de modificare a taxării proprietăților: taxarea la valoarea de piață a imobilelor care să fie ajustată la câțiva ani, un singur impozit aplicat și pentru terenuri și pentru clădiri, echivalarea plajelor de impozitare aplicabile proprietăților rezidențiale și comerciale/industriale (cu un corolar ca autoritățile locale să nu mai poată stabili cote diferite de impozit) și diminuarea la maximum a situațiilor de scutire/reducere, care ar trebui să se limiteze la clădirile publice și, pentru locuințe, la cei cu venituri mici și la bâtrâni, în baza unor deduceri, potrivit Economica.net.