Intentionati sa instalati o camera de supraveghere video intr-un depozit al firmei pentru a preveni furtul de marfuri sau la un punct de lucru, ca sa va asigurati ca angajatii poarta echipamentele individuale de protectie? Doriti sa avetui camere de supraveghere in parcare, sa vedeti cine si cand foloseste masinile de serviciu? Intentionati sa aveti camere de supraveghere la locul de fumat? La aparatul de cafea? In sala de mese? Pe holurile firmei sau in alte locuri unde nu exista bunuri de supravegheat si nici nu apar riscuri legate de desfasurarea activitatii?
Legea nr. 190/2018 privind masurile de punere in aplicare a GDPR spune ca, pentru a putea folosi sisteme de monitorizare la locul de munca, trebuie sa indepliniti cinci conditii.
Trei dintre aceste conditii sunt foarte clare si nu necesita precizari suplimentare: sa va consultati cu sindicatul sau cu reprezentantii salariatilor inainte de introducerea sistemelor de monitorizare; sa va informati in prealabil angajatii ca vor fi monitorizati; sa nu pastrati mai mult de 30 de zile datele cu caracter personal astfel obtinute.
Celelalte doua conditii sunt insa mai sensibile. Astfel, monitorizarea salariatilor va este permisa doar daca:
1) interesele legitime pe care le urmariti sunt temeinic justificate si prevaleaza asupra intereselor sau drepturilor si libertatilor persoanelor vizate;
2) alte forme si modalitati mai putin intruzive pentru atingerea scopului urmarit nu si-au dovedit anterior eficienta.
Aici sunt, de altfel, si directiile unde actioneaza inspectorii de la ANSPDCP, autoritatea care verifica si sanctioneaza companiile pe zona de prelucrare a datelor personale: ce interes ati avut sa va supravegheati angajatii? Ce alte masuri ati luat anterior in acest sens? Unde este dovada ca aceste masuri nu au fost eficiente?
Din punctul dvs. de vedere lucrurile sunt foarte clare, prin instalarea camerelor video ati vrut sa preveniti furturile, accidentele de munca sau eschivarea de la indeplinirea sarcinilor de seriviciu (prin pauze dese de fumat, de exemplu), dar inspectorii sunt preocupati in primul rand de altceva, anume daca, pentru atingerea acestor scopuri, nu puteau fi utilizate si alte metode mai putin intruzive, scrie manager.ro.
Ei va vor cere, de exemplu, regulamentul intern al firmei, sa vada daca ati trecut acolo prevederi concrete privind numarul si durata pauzelor de fumat. Sau va vor intreba daca ati intreprins controale inopinate la locul de fumat, menite sa descurajeze satisfacerea acestui viciu in timpul programului. Si, in cazul in care nu puteti oferi raspunsuri convingatoare si dovezi, puteti fi amendat si obligat, desigur, sa eliminati camerele video.
Pentru dvs., instalarea de sisteme de supraveghere/monitorizare este, poate, cea mai simpla, ieftina si eficienta modalitate de a va asigura bunul mers al afacerii, mai ales cand activitatea se desfasoara in mai multe locatii, unde nu ajungeti prea des. Legea spune insa altceva, anume ca salariatii au dreptul sa la fie protejate datele personale, chiar daca aceste date se refera la numarul de tigari pe care le fumeaza pe zi.
Nici la bloc nu este simplu de instalat camere de supraveghere. Condiţiile în care ai voie să montezi camere de supraveghere la bloc. Orice instalare și folosire a unei camere de filmat trebuie să fie justificată obiectiv – să fie necesară și proporțională cu scopul urmărit. Acest lucru se datorează faptului că, de obicei, temeiul de prelucrare a datelor (GDPR), într-o asemenea situație, este interesul legitim al asociației de proprietari (să zicem interesul de a asigura siguranța și securitatea în bloc), scrie avocat.net.
Camere de supraveghere se pot monta pentru următoarele motive:
În cazul blocurilor, există o serie de condiții și criterii ce trebuie mereu respectate. Aceste aparate se pot instala doar dacă este obținut consimțământul locatarilor și al administratorului imobilului și dacă există un motiv precis care să justifice montarea acestora. Este interzis să filmezi situaţii care contribuie la recunoașterea celor care sună la interfon sau sonerie, precum spațiile comune.
În schimb, dacă un locatar vrea să își monteze o cameră de supraveghere care să monitorizeze strict numai ușa apartamentului său fără să intre în cadru nicio altă ușă de pe palier sau holul blocului, acest lucru poate fi făcut fără nicio aprobare din partea terților precum, vecini, administrația blocului, poliția locală etc.
Conform legii, filmările (și, eventual, înregistrările audio) vor putea fi folosite exclusiv pentru motivele invocate pentru justificarea lor. Cu alte cuvinte, o asociație de proprietari nu va putea să instaleze camere video / audio pentru motive de siguranță, doar ca, ulterior, să folosească înregistrările pentru alte obiective, cum ar fi stabilirea cotelor la întreținere, etc. De asemenea, înregistrările vor fi stocate pe o durată minimă, dar nu mai mult de 30 de zile.
Asociaţiile de proprietari care deţin camere de supraveghere sunt obligate să afişeze semne de avertizare referitoare la prezenţa acestora. Trebuie menţionat că nerespectarea acestei obligaţii poate fi sancţionată cu amenzi de la 100 la 300 de lei.
De asemenea, accesarea camerelor de filmat (și a imaginilor și a sunetelor) trebuie să se facă într-un cadru clar determinat, fiind important să se stabilească exact cine are acces la date și să se asigure un cadru de securitate, limitându-se expunerea datelor.
Mai multe despre subiect, în acest link