Dacă tendințele actuale se mențin, se estimează că deficitul de cont curent ar putea atinge aproximativ 25 de miliarde de euro până la finalul anului 2024. Contul curent reprezintă diferența dintre banii care intră în țară și cei care ies, incluzând aici importurile de bunuri și servicii, plățile pentru vacanțele în străinătate și alte transferuri financiare internaționale.
Creșterea acestui deficit indică o ieșire masivă de fonduri din România, ceea ce poate pune presiune asupra economiei naționale și asupra cursului de schimb al monedei naționale, leul.
Conform datelor furnizate de BNR şi citate de ZF, deficitul de cont curent este în principal cauzat de creșterea importurilor de bunuri și servicii, alături de sumele semnificative cheltuite de români în vacanțele din străinătate. În primele șapte luni ale anului, diferența dintre banii care au intrat și cei care au ieșit din România s-a ridicat la 15 miliarde de euro, semnalând o problemă majoră în echilibrul financiar al țării.
Dacă tendința observată până acum continuă, deficitul de cont curent s-ar putea apropia de 25 de miliarde de euro până la sfârșitul anului 2024. Aceasta ar reprezenta o povară suplimentară asupra economiei, care deja se confruntă cu provocări legate de inflație și volatilitatea pieței internaționale.
Creșterea de 35% a deficitului de cont curent față de anul 2023 ridică semne de întrebare asupra sustenabilității modelului economic actual al României. În timp ce exporturile au crescut într-o anumită măsură, ele nu au reușit să compenseze expansiunea rapidă a importurilor. De asemenea, apetitul crescut al românilor pentru vacanțele externe, alături de creșterea generală a costurilor la nivel global, au contribuit la amplificarea deficitului.
Un deficit de cont curent atât de ridicat poate avea implicații negative asupra stabilității financiare a României. Unul dintre riscurile majore este deprecierea leului, pe măsură ce presiunea asupra monedei naționale crește din cauza ieșirilor masive de capital. În plus, un astfel de deficit poate duce la o dependență mai mare de finanțarea externă, fie prin împrumuturi, fie prin atragerea de investiții străine directe.