Se spune ca istoria se repeta. Criza actuala, spun specialistii, seamana din multe puncte de vedere cu cea din anii ’30. Si atunci ca si acum, recesiunea a fost globala. Si atunci, ca si acum, marile tari ale lumii s-au reunit intr-un summit, coincidenta, tot la Londra. La fel ca si acum, si in anii ’30 existau diferente majore de perceptie intre americani si europeni.
Summitul de atunci a fost considerat un esec. In absenta liderului american Franklin D. Roosevelt, care l-a trimis in locul sau pe secretarul de stat, Cordell Hull, delegatiile celor 66 de tari prezente au esuat in tentativa de a ajunge la un plan eficace de masuri care sa puna capat crizei care a devastat lumea. Americanii s-au declarat impotriva unui acord de stabilizare a ratelor de schimb, astfel ca cele sase saptamani de dezbateri au esuat in tentativa de a relansa comertul mondial.
Summitul ce are loc, astazi, in capitala britanica, sta tot sub semnul divergentelor. Americanii, care au pompat 787 de miliarde de dolari in reanimarea propriei economii, cer tarilor lumii sa faca la fel, sa investeasca mai mult pentru a elimina activele toxice care au pus pe butuci sistemul financiar mondial.
Europenii, sprijiniti de chinezi si japonezi, nu par a fi insa dispusi sa investeasca mai mult in salvarea bancilor sau firmelor care „s-au infruptat prea mult din borcanul cu miere al afacerilor speculative”, dupa cum s-a exprimat, plastic, presedintele francez Nicolas Sarkozy.
Contrapropunerea europenilor vizeaza o reforma din temelii a reglementarilor financiare mondiale, care sa elimine, pe viitor, din start, speculatiile financiare in genul afacerii subprime si sa scoata la lumina afacerile din paradisurile fiscale, in care, potrivit expertilor, se plimba cel putin jumatate din toti banii din lume.
[quote=Gordon Brown, premier Marea Britanie]Ne asteapta negocieri dure. Nu va fi usor sa ajungem la un acord[/quote]
La fel ca la summitul din ’33, tensiunile dinaintea conferintei au atins punctul culminant. In ’33, proaspatul presedinte american Franklin D. Roosevelt a ales sa nu participe la summit, pe fondul neintelegerilor. Acum, presedintele francez Sarkozy, ameninta ca daca nu se va ajunge la un acord privind reglementarile financiare, va parasi summitul.
Nici noul presedinte american, Barack Obama, nu pare dispus sa faca prea multe concesii, declarand, miercuri, intr-o conferinta de presa, ca „daca dorim revenirea cresterii economice, Statele Unite nu pot fi singurul motor, toata lumea trebuie sa urmeze acest ritm”.
Gazda reuniunii G20, premierul britanic Gordon Brown, incearca sa salveze situatia, aratandu-se „convins” ca presedintele Frantei nu va parasi masa negocierilor, asa cum a avertizat.
„Sunt convins ca presedintele Sarkozy va fi aici la dineul final si va ramane pana la sfarsit”, a spus Brown. La randul sau, cancelarul german Angela Merkel apeleaza la argumente rationale. „Vom reactiona cu adevarat la gravitatea situatiei sau vom incerca sa respingem si sa infrumusetam lucrurile?”, se intreba retoric ieri Angela Merkel, inainte de a pleca spre Londra. Ea declara, pe de alta parte, ca nu este de acord cu „politica scaunului gol”, cu care ameninta presedintele francez, precizand ca „numai acela care participa la dezbatere poate influenta rezultatele”.
Presedintele american, Barack Obama, crede insa ca se va ajunge la un acord, iar summitul va fi un succes.
[quote=Barack Obama, presedintele SUA]Avem responsabilitatea sa ne coordonam actiunile si sa ne concentram pe punctele comune, nu pe divergentele episodice[/quote].
Mai multi bani sau mai multe reguli?
Dilema majora ce guverneaza reuniunea statelor G 20, ce concentreaza 90% din bogatia mondiala (G8, Uniunea Europeana si marile tari emergente, intre care India, China si Brazilia) se refera la modul in care trebuie intervenit pentru aplanarea crizei mondiale.
Americanii mizeaza pe sustinerea financiara a economiilor, cerand Europei si celorlalte mari tari ale lumii sa ajute economia cu mai multi bani lichizi. Obama cere, printre altele, o triplare a fondurilor aflate la dispozitia FMI (250 mld.euro in prezent), in timp ce europenii nu mai par a fi dispusi sa faca niciun pas in acest sens, suspectand SUA ca incearca sa „exporte criza”.
Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela Merkel au declarat, in repetate randuri, ca vor sa vada mai intai ca cele 400 de miliarde de euro investite de tarile UE in economie (3,3% din PIB-ul Uniunii) vor avea efectul scontat.
[quote=Angela Merkel, cancelar Germania]Nu are rost sa aruncam cu bani in stanga si dreapta, in conditiile in care pericolul inflationist este foarte mare[/quote]
La ultima reuniune a UE, europenii au facut insa un compromis fata de americani, anuntand ca sunt dispusi sa investeasca in dublarea fondurilor Fondului Monetar International, pentru a sprijini financiar tarile ce se lupta cu criza.
Europenii cer, pe de alta parte, o reglementare mai stricta a fondurilor speculative, asa numitele „hedge funds” si a paradisurilor fiscale precum cele din Liechtenstein, Andorra sau Monaco. Europenii cred ca multe din „bubele” actualului sistem financiar tin de speculatiile facute prin astfel de metode, cerand o reglementare mai stricta a acestora si o relaxare a politicii secretului bancar.
Argumentele europenilor sunt sustinute si de uriasul scandal financiar ce a explodat anul trecut in Germania si Franta, in jurul unor transferuri bancare neimpozitate in Lichtenstein si de „bomba” lansata recent de Royal Bank of Scotland care a recunoscut ca, in perioada sa de glorie, a derulat cel putin 25 de miliarde de lire intr-o schema internationala complexa de evitare a taxelor, lasand o gaura de peste 500 milioane de lire in veniturile trezoreriilor din Marea Britanie si Statele Unite.
„Razboiul” declansat de Franta si Germania impotriva speculantilor financiari si evaziunii fiscale a determinat tari precum Luxemburg, Austria sau Belgia sa-si relaxeze politica secretului bancar. Inclusiv Elvetia, „bancherul mondial” despre care se afirma ca detine o treime din averea privata a lumii, a anuntat ca este dispusa sa relaxeze clauzele legii bancare aflata in vigoare din 1934, si care punea la loc de cinste secretul bancar.
[quote=Nicolas Sarkozy, presedintele Frantei]Este nevoie sa se faca lumina in aceasta economie subterana. Cine vrea sa speculeze, sa o faca la suprafata, conform unor reguli clare, sa poata fi tras la raspundere pentru faptele sale, sa evitam evaziunea fiscala[/quote]
Europenii mai vor, pe de alta parte, sa impuna un acord mondial privind incadrarea remuneratiilor sectorului financiar, supravegherea agentiilor de rating si intensificarea supravegherii transfrontaliere a companiilor de asigurari si a bancilor pentru a se evita, pe viitor „derapaje” in genul creditelor „subprime”.
Protectionism vs. globalizare
Dincolo de dilema legata de masurile necesare pentru aplanarea crizei economice mondiale, in cadrul summit-ului G20 de la Londra se va discuta si o alta mare problema – cea a zidului protectionist pe care tarile lumii il construiesc in tentativa de a se proteja in fata efectelor crizei.
In ciuda apelurilor repetate din ultima perioada, tot mai multe tari au ales sa ia masuri anti-criza menite sa ajute economiile proprii in fata importurilor de produse si forta de munca.
In Statele Unite, controversata clauza „Buy American”, promovata de republicani, militeaza pentru evitarea importurilor de otel si beton necesare planului de constructii edilitare declansat de noul presedinte Barack Obama. In Franta, pe de alta parte, guvernul a aprobat un ajutor de 6 miliarde de euro pentru companiile Renault si Peugeot Citroen, cu conditia de a continua sa produca in Franta si a mentine numarul de salariati.
In fata unor astfel de masuri, ce sunt privite de multi ca incalcari flagrante a legilor comertului mondial, liderii G20 vor incerca sa ajunga la un acord ce sa statueze pana unde se poate merge cu masurile protectioniste.
„Criza financiara nu trebuie sa fie o scuza pentru o refugiere in protectionism, ci trebuie sa fie considerata mai degraba ca ‘nasterea dificila’ a unei noi ordini mondiale”, a declarat recent premierul britanic Gordon Brown.
Japonia a dat deja ferm tonul: isi va exprima in fata celorlalti membri ai clubului G 20 opozitia fata de orice fel de protectionism, potrivit asigurarilor date de ministrul de finante, Shoichi Nakagawa. Si Germania transmite un mesaj asemanator. Astfel, ministrul german de finante Peer Steinbrueck, va pune accentul pe acest subiect, pentru ca „nelinistea din cauza tendintelor protectioniste este din ce in ce mai accentuata”.
China propune o moneda mondiala
In cadrul summitului G20, China va propune o adevarata revolutie financiara, prin lansarea unei monede internationale de rezerva, stabila si puternica, care sa actioneze in astfel de situatii de criza.
Zhou Xiaochuan, guvernatorul Bancii Centrale de la Beijing, a postat pe site-ul Bancii Populare a Chinei un material in care prezinta avantajele unei astfel de monede mondiale.
Chinezii au ajuns la concluzia ca este nevoie de un astfel de demers, in conditiile in care isi vad rezervele valutare, evaluate la 2.000 de miliarde de dolari, amenintate de pericolul inflationist.
Moneda ar trebui sa joace rolul drepturilor speciale de tragere (DST), introduse de FMI in 1969, si care sa se raporteze la un cos de mai multe valute.
Ideea nu este una noua, fiind vehiculata si in trecut, inclusiv de economisti celebrii precum John Keynes. Inclusiv rusii au incercat sa propuna rubla ca valuta mondiala, iar presedintele Kazahstanului, a vorbit despre „acmetal”, o moneda sub egida ONU, a carei denumire ar reprezenta o combinatie intre cuvantul grec „acme” (nivelul de varf al unei dezvoltari) si „capital”.
Cum era de asteptat, americanii s-au declarat impotriva unei astfel de propuneri, considerand ca dolarul este poternic, iar criza economica a intrat deja in faza de convalescenta.
VIDEO: Cum a esuat summit-ul financiar de la Londra in 1933
[dbvideo=172]