In cazul in care debitorul vrea sa negocieze datoriile pe care le are la un grup de banci, fiecare banca este interesata strict de recuperarea datoriei proprii, fara sa se intereseze de obicei daca firma are capacitatea de a achita.
„Nu am avut noroc sa conving mai multi creditori sa nu isi vada doar interesul propriu”, a spus Stanescu, presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania.
Atitudinea bancilor impinge firmele spre insolventa si in cele din urma, la faliment, iar creditorul va executa garantiile debitorului care „vor valora cat o ceapa degerata”, a spus Stanescu.
Arin Stanescu a prezentat un caz de mandat ad-hoc, prin care compania Adya Metal, un producator local de tabla galvanizata, a incercat sa isi negocieze datoria pe care o avea la opt banci, si care cumula 42 milioane de euro.
Mandatul ad-hoc este o procedura confidentiala, declansata la cererea datornicului, prin care un mandatar desemnat de instanta negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri, in vederea depasirii starii de blocaj.
In cadrul negocierii s-a ajuns la concluzia ca una din firmele grupului Adya Metal, care se confrunta cu dificultati la plata creditelor, sa primeasca un credit suplimentar de 1 milion de euro de la banci, pentru derularea activitatii, precum si o infuzie de capital din partea unui investitor.
Desi compania a reusit sa gaseasca un investitor strategic, unele banci au ridicat pretentii in legatura cu propriile datorii, ceea ce a stopat negocierile, a spus Stanescu.
In aceasta situatie, firma nu isi va mai putea continua activitatea pentru a realiza venituri necesare pentru plata creditelor si ar putea ajunge in insolventa si chiar la faliment.
Acest lucru ar pune bancile in situatia de a-si executa garantiile, care reprezinta prea putin in raport cu creditele acordate, a spus Stanescu. El a mentionat ca in opinia sa, bancile gresesc pentru ca isi urmaresc intr-un mod prea restrans propriul interes.
Alaturi de solutia mandatorului ad-hoc, companiile au la indemana metoda concordatului preventiv, care le permite sa isi negocieze cu creditorii pentru a evita insolventa.
Concordatul preventiv este un mecanism de evitare a insolventei si consta intr-o intelegere intre debitor si creditori cu privire la modul in care debitorul aflat in dificultate financiara isi va plati datoriile.
Desi au la indemana mandatul ad-hoc si concordatul preventiv, prea putine companii folosesc cele doua metode pentru a nu intra in insolventa. In plus, unele banci se plang ca firmele apeleaza la serviciile de restructurare a creditelor dupa ce au ajuns intr-o situatie financiara precara si nu se mai pot redresa.
Cat de frecvente sunt cazurile de concordat preventiv? Mirela Iovu, vicepresedinte al CEC Bank, a spus ca au existat 10 cazuri de concordat preventiv in randul clientilor bancii, in schimb peste 300 de companii au apelat la procedura insolventei.
Din cele 300 de companii intrate in insolventa, foarte putine, „ce pot fi numarate pe degetele de la o mana”, au reusit sa se restructureze, a mai spus Iovu.
Potrivit lui Arin Stanescu, circa 17.000 de companii locale au declansat in 2010 procedura insolventei, iar numarul acestora ar putea ajunge la 20.000 la final de an, similar cu evolutia din 2009.