Noul regulament privind cadrul de administrare a activitatii institutiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvarii capitalului la riscuri si conditiile de externalizare a activitatilor acestora a intrat in vigoare la finele anului 2010.
BNR obliga institutiile de credit sa respecte mai multe principii la stabilirea si aplicarea politicilor de remunerare totala, inclusiv a salariilor si beneficiilor discretionare de tipul pensiilor, pentru „categoriile de personal ale caror activitati profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al institutiilor de credit, incluzand membrii organelor cu functie de conducere, personalul care expune institutia de credit unor riscuri, personalul aferent functiilor sistemului de control intern si orice angajat care primeste o remuneratie totala ce conduce la incadrarea acestuia in aceeasi categorie de remuneratie cu cea a membrilor organelor cu functie de conducere si a personalului care expune institutia de credit unor riscuri”.
Prin principiile impuse la stabilirea politicilor de remunerare se numara faptul ca „o parte substantiala si care reprezinta, in toate cazurile, cel putin 40% din componenta de remuneratie variabila, este amanata pe o perioada de cel putin 3-5 ani si este corelata in mod adecvat cu natura activitatii, riscurile acesteia si activitatile personalului in cauza”.
Banca centrala obliga la amanarea a minim 60% din plati in cazul unei componente a remuneratiei variabile „in suma deosebit de mare”.
Totodata, bancile sunt obligate ca o parte substantiala si care reprezinta, in toate cazurile, cel putin 50% din orice remuneratie variabila trebuie sa fie formata dintr-un raport corespunzator intre actiuni sau titluri din care rezulta drepturi de proprietate echivalente in functie de forma juridica a institutiei de credit in cauza sau instrumente legate de actiuni ori instrumente echivalente de tip non-cash in cazul institutiilor de credit necotate si alte instrumente.
Potrivit regulamentului bancii centrale, componentele fixa si variabila ale remuneratiei totale sunt echilibrate in mod corespunzator si componenta fixa reprezinta o proportie suficient de mare din remuneratia totala, astfel incat sa permita aplicarea unei politici complet flexibile privind componentele remuneratiei variabile, incluzand posibilitatea de a nu plati nicio componenta a acesteia.
Totodata, politica de remunerare a unei institutii de credit trebuie sa fie accesibila tuturor angajatilor, iar procesul de evaluare a personalului trebuie sa fie formalizat in mod corespunzator si sa fie transparent pentru angajati.