Dupa ce in primele 6 luni a suferit pierderi de circa 5.000 de euro pe luna, Ion Militaru, administratorul centrului de ingrijire pentru batrani Duras Diurpaneus, infiintat in 2008 in zona Pipera din Capitala, spune ca a obtinut in 2010 un profit mult prea mic pentru ca afacerea sa fie rentabila, chiar daca a inregistrat un grad de ocupare de aproape 97% din cele 155 de locuri.
Explicatia lui? Tariful lunar, de 2.000 de lei per persoana, nu este suficient pentru a genera profit. Ar fi nevoie de circa 4.000 de lei pentru ca afacerea sa mearga pe plus, insa prea putini clienti dispun de o astfel de suma, spune Militaru.
„Afacerile de acest gen nu vor mai avea potential in Romania. Anul viitor va fi un dezastru, mai ales pentru ca lumea nu mai are bani”, crede el.
In acest context, administratorul Duras Diurpaneus cauta cumparatori pentru afacerea sa, pe care o evalueaza la aproximativ 3,5 milioane de euro.
Si alti antreprenori impartasesc opinia pesimista a lui Militaru. „Nu recomand initierea unui astfel de proiect daca singurul scop este acela de a obtine profit”, este de parere Dumitru Moldoveanu, managerul caminului de batrani Amici pentru Bunici, din localitatea Popesti-Leordeni de langa Bucuresti, care este administrat, de asemenea, ca ONG.
Exista si optimism
In apropiere de Brasov, un grup de antreprenori romani construieste un centru rezidential pentru varstnici, cu o investitie ce va depasi 4 milioane de de euro. Noul centru, denumit ?Maria?, va avea initial o capacitate de 110 locuri din totalul de 200 planificate la finalizarea intregului ansamblu de circa 4.000 mp.
„Lumea incepe sa se reorienteze, sub influenta Vestului. Nu mai este o rusine sa-ti internezi batranii intr-un astfel de centru”, a declarat Gabriel Dulama, unul dintre initiatorii proiectului, care crede ca centrele ample, construite la standarde internationale, vor rezista in fata crizei.
„Daca pun mana de la mana, membrii unei familii pot reusi sa plateasca tarifele pentru internarea batranilor in astfel de centre”, crede Dulama.
Multumirea sufleteasca, singurul profit obtinut
In urma unei investitii de aproape 5 milioane de euro, centrul privat pentru batrani Casa Harmonia, din Timisoara, a fost inaugurat in urma cu patru luni, avand o capacitate de 168 de locuri si un teren aferent de 10.000 mp, care include si un parc.
Cu toate acestea, Florina Ionescu, managerul centrului si co-fondator, nu se asteapta la recuperarea investitiei nici macar in urmatorii 10 ani.
„Motivul pentru care am decis sa deschidem un astfel de centru in acest context financiar instabil este pur umanitar. Nu ma astept la recuperarea investitiei in viitorul apropiat”, a declarat Florina Ionescu, precizand ca lipsa de obisnuinta in ceea ce priveste plasarea batranilor intr-un camin privat este unul dintre principalele motive care dauneaza succesului unui astfel de proiect.
Totusi, in anul 2009 numarul caminelor private pentru batrani, infiintate de ONG-uri, a crescut cu 21% fata de anul anterior, pana la 51 de unitati, dintre care doar 17 erau finantate din fonduri proprii, restul incluzand si diferite forme de subventii, potrivit statisticilor Directiei Generale de Asistenta Sociala.
Cum functioneaza sistemul
ONG-urile sunt acreditate de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale ca furnizori privati de servicii sociale.
Exista insa si camine administrate ca societati comerciale. Acestea pot functiona fie ca furnizori de servicii sociale, prin intermediul fundatiilor proprii, fie ca prestatori de servicii medicale.
Un exemplu de SRL care a infiintat camin de batrani printr-o fundatie proprie este centrul privat Sf. Cuvioasa Parascheva din Bucuresti.
Pe piata exista si SRL-uri care ofera cu preponderenta servicii medicale si nu sunt supuse acreditarii ca furnizor de servicii sociale, conform legislatiei in vigoare.
„Serviciile sociale sunt considerate servicii non profit si ca atare legislatia nu prevede ca un SRL care este axat pe profit sa fie furnizor de servicii sociale”, a explicat Florin Dragomir, consilier superior la Directia Generala de Asistenta Sociala din cadrul Ministerului Muncii.
Cu alte cuvinte, filozofia statului roman presupune ca cei care vor sa isi deschida camin de batrani nu ar trebui sa fie in cautarea unui profit, ci sa urmeze calea ONG-ului cu preocupari umanitare.
Astfel, unii intreprinzatorii apeleaza la „improvizatii” legislative, afiliindu-si ONG-uri infiintate tot de ei sau declarandu-se furnizori de servicii medicale pentru a putea opera pe aceasta piata.