Nominalizarea lui Summers (57 de ani) ar putea nemultumi unii membri ai Partidului Democrat, care au criticat rolul sau in dereglementarea industriei financiare, insa fostul oficial este sustinut de mai multe nume sonore din administratia americana, inclusiv secretarul general al Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, si actualul director al Consiliului Economic, Gene Sperling, a aratat una dintre surse.
Casa Alba ia in calcul si numirea secretarului de stat Hillary Clinton la sefia Bancii Mondiale, alaturi de alti candidati, a afirmat o alta persoana apropiata deliberarilor de la Washington.
Subsecretarul pentru afaceri externe al Trezoreriei, Lael Brainard, a intocmit o lista cu potentiali succesori ai lui Zoellick, care si-a inceput mandatul de cinci ani in iulie 2007, cu sustinerea administratiei George W. Bush, potrivit Mediafax.
Conform unei traditii care dateaza de jumatate de secol, [b]presedintii SUA desemneaza presedintele Bancii Mondiale[/b], in timp ce directorul general al Fondului Monetar International (FMI) este stabilit de liderii europeni.
Nominalizarea trebuie aprobata de Consiliul Executiv al Bancii Mondiale.
Summers si-a exprimat interesul pentru postul de la BM fata de mai multi oficiali ai Casei Albe. Desemnarea sa ar putea readuce in atentia opiniei publice prestatiile anterioare in posturi publice, ca secretar general al Trezoreriei in timpul administratiei Bill Clinton, director al Consiliului Economic al presedintelui Obama si presedinte al Universitatii Harvard.
Summers poate fi criticat si pentru prestatia anterioara la Banca Mondiala, dar si pentru relatiile de afaceri pe care le-a stabilit din decembrie 2010, cand a parasit Casa Alba.
In 1991, cand ocupa pozitia de economist sef al Bancii Mondiale, Summers a avizat un raport care arata ca tarile in curs de dezvoltare ar putea avea de castigat daca „accepta poluare de la tarile bogate”.
Dupa ce a parasit administratia Obama, Summers a revenit la Harvard ca profesor la John F. Kennedy School of Government.
Summers a absolvit doctoratul in economie la Harvard la varsta de 28 de ani si a primit in scurt timp primul post in administratie, devenind cel mai tanar economist cooptat de guvern pana atunci. Summers a lucrat in anii ’80 pentru Consiliul Economic al Casei Albe si a devenit economit sef al Bancii Mondiale in 1991.
Din 1999 pana in 2001, Summers a fost secretar general al Trezoreriei SUA sub presedintele Bill Clinton, dupa care a devenit presedinte al Universitatii Harvard. A demisionat de la universitate in 2006, dupa mai multe dispute cu Catedra de Arte si Stiinte si un scandal izbucnit in urma unei declaratii controversate, Summers sugerand intr-o conferinta ca femeile nu au aptitudini pentru stiinta.
In perioada administratiei Clinton, Summers a sprijinit dereglementarea industriei financiare si a avut o relatie tensionata cu Brooksley Born, seful SEC, comisia de valori mobiliare din SUA, privind reglementarea pietei derivatelor financiare. Aceste pozitii, alaturi de mai multe colaborari cu mari banci americane si un fond de hedging, l-au facut nepopular pentru unii membri ai Partidului Democrat.
Banca Mondiala a fost infiintata dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial cu scopul de a finanta reconstructia Europei. Institutia a acordat imprumuturi in valoare totala de 57 miliarde de dolari in perioada iulie 2010 – iunie 2011 si trateaza atat cu institutii publice, cat si cu companii prin intermediul International Finance Corp (IFC).