Cum ar trebui sa arate strategia fiscala pe timp de criza

DailyBusiness.ro :

Multe companii au intarziat plata darilor catre stat, odata cu aparitia crizei. Cat este de recomandata aceasta masura?
Emilia Dragu : Pentru companie, cel mai bine este sa nu se finanteze de la stat. Exista doua motive in acest sens. Mai intai, pentru ca statul are nevoie de acei bani (lichiditati), iar daca statul nu are bani, atunci nu vor avea nici companiile din mediul privat, intrucat o parte semnificativa dintre acestea au sume de recuperat de la buget, sunt furnizoare de bunuri sau servicii catre stat sau, pur si simplu, sunt parte din angrenajul economic general si beneficiaza, direct sau indirect, de toate prestatiile statului (infrastructura, sanatate publica, mediu, samd).

In al doilea rand, pentru ca este destul de periculos, intrucat statul a externalizat masurile de recuperare a creantelor detinute fata de persoane fizice si juridice, catre firme specializate, care sunt mult mai stricte. In principal pentru ca acestea nu au niciun interes sa amane recuperarea, dorind sa execute cat mai repede cu putinta si sa recupereze astfel pretul creantelor, platit integral la momentul adjudecarii contractului de cesiune (acest pret reprezentand cel putin valoarea nominala a creantelor cesionate).

DB : Ce implicatii are aceasta noua masura?
ED : Creanta se recupereaza mult mai repede. Mai precis, de la procesele de recuperare care au durat pana acum, chiar si cativa ani, se poate ajunge la un termen de cateva luni. Practic, daca legea falimentului functioneaza eficient, compania debitoare poate fi adusa in situatia de faliment mult mai repede.

DB : Ce implica, pentru companie, prezenta in portofoliul unui recuperator?
ED : Un efect imediat este ca respectivul business poate capata o imagine negativa in presa, dar si in industria de profil. Lucru care poate afecta iremediabil relatia companiei cu clientii, dar si prestanta in fata potentialilor parteneri de afaceri.

DB : Statul are la indemana alternative pentru a reduce creantele neincasate de la companii?
ED : O alternativa ar putea fi extinderea termenului de plata a datoriilor fiscale aferente creantelor neincasate. Acest lucru poate fi realizat prin modificarea Codului Fiscal, dar numai in urma unei analize bazate pe date statistice referitoare la cuantumul creantelor neincasate de catre contribuabili de la clientii acestora la momentul termenului de plata a obligatiilor fiscale. Colectarea acestor date nu este un proces extrem de facil, de aceea cred ca guvernul nu a luat deja o astfel de masura. Nu este insa imposibil si, in masura unei eventuale (si nefericite) adanciri a crizei de lichiditati, o astfel de masura ar putea fi o gura de aer pentru contribuabilii bine intentionati, care nu doresc o finantare de la stat, ci doar sunt intr-o imposibilitate reala de a-si achita datoriile catre acesta, datorita neincasarii propriilor creante fata de terti.

DB : Persoanele fizice se pot trezi cu recuperatorii la usa pentru ca nu au platit impozitul pe cladire sau pe teren?
ED : Creantele reprezentand impozite si taxe locale nu sunt administrate de ANAF, prin urmare procesul de mai sus nu se aplica in cazul persoanelor fizice.

DB : Ce ar trebui sa includa strategia fiscala a unei companii pe timp de criza?
ED : Companiile ar trebui sa isi faca o planificare menita sa le ajute la deducerea unor costuri. Asta ar insemna o reanalizare mai atenta a cheltuielilor care au impact fiscal, printre care as include in primul rand pe cele de protocol si sponsorizari. Trebuie limitate oricum majoritatea cheltuielilor semnificative si care nu sunt foarte necesare, chiar daca acestea sunt deductibile.

DB : Care sunt alte tipuri de costuri care ar putea fi reduse?
ED : Consolidarile de grupuri sau de companii pot salva costuri. Daca din punct de vedere economic, business-ul merge mai bine daca fuzionezi cu o alta companie, atunci masura este binevenita. Din punct de vedere fiscal, fuziunile, divizarile de companii nu ar trebui sa aduca cheltuieli suplimentare de natura fiscala (cum spunem noi, specialistii in domeniu, aceste tranzactii nu ar trebui sa aiba impact fiscal). De asemenea, transferul partial al unei afaceri ar putea, pe de o parte, sa reduca o serie de cheltuieli si, pe de alta parte, sa aduca venituri imediate in scopul sustinerii activitatii principale. Luand un exemplu simplu, o firma care are in obiectul de activitate atat productia de bunuri, dar are in proprietate si un imobil pe care nu il exploateaza in aceasta activitate de productie, ar putea sa transfere activitatea legata de acest imobil unei alte companii specializate in domeniul imobiliar.

O alta metoda ar fi reducerea costurilor cu amotizarea activelor, prin externalizarea acestora. Firma poate instraina activele aflate in proprietate care ii servesc drept sediu si poate opta pentru varianta inchirierii unui spatiu. Amortizarea costului cladirii ar fi durat in mod normal, ani de zile. In schimb, varianta inchirierii permite deducerea imediata a chiriei si practic, diminuarea impozitului pe profit platit in prezent. Binenteles, aceasta varianta ar putea fi viabila pentru o companie aflata in dificultati de lichiditati sau care doreste doar sa isi eficientizeze aceste fluxuri de lichiditati.

DB : Situatia de criza presupune si o schimbare de mentalitate la nivelul managementului companiilor?
ED : In mod cert. Pana acum, companiile puteau fi impartite in doua categorii, din punct de vedere al modului cum se raportau la profit. Pe de o parte, erau cele care doreau sa raporteze un profit cat mai mare actionarilor si nu puneau accentul pe deductibilitatea cat mai multor costuri la calculul impozitului pe profit, pentru ca aceste cheltuieli suplimentare practic diminuau profitul raportat actionarilor. Pe de alta parte, gaseam companiile care doreau sa-si eficientizeze costurile fiscale si optau, practic, pentru alternative care permiteau aceste deduceri.

Dupa constientizarea crizei financiare, in unele cazuri, se pune problema reducerii tuturor costurilor, cu atat mai mult a celor de natura fiscala, pentru a sustine activitatea in continuare.

DB : Multe companii au recurs la disponibilizari, pe fondul crizei. Cat sunt acestea de recomandate?
ED : Nu cred ca ar trebui reduse costurile cu forta de munca. Ma refer aici insa la personalul cu adevarat eficient. Pentru ca, daca pana acum, patronii mai inchideau ochii la ineficienta, acum lucrurile stau altfel. Se justifica o reducere de personal doar pentru a inchide linii de business care iti aduc pierderi. In plus, e bine sa se tina cont si de faptul ca toate costurile legate de restructurari presupun, atat din partea angajatorilor, cat si din partea statului, un efort destul de mare (in conditiile in care conduc la plata de catre angajator a unor sume compensatorii negociate sau la plati compensatorii suportate din bugetul de somaj).

DB : Exista vreo alternativa viabila pe care compania o are la indemana pentru a reduce costul cu forta de munca?
ED : Exista posibilitatea ca o persoana fizica sa presteze servicii independente, in loc sa fie salariat. Costurile fiscale aferente activitatii independente sunt mult mai mici decat in situatia in care exista un contract de munca. Astfel, fostul angajator ar diminua cheltuielile cu protectia sociala a angajatilor, care vor putea sa beneficieze de aceasta protectie sociala in niste limite pe care, in anumite conditii, si le pot stabili singuri (de exemplu, nivelul contributiei de asigurari sociale – CAS). In aceste conditii, insa, persoana fizica autorizata nu va mai fi insa protejata de Codul Muncii si va trebui sa isi asigure din surse proprii contributiile pentru pensie.

DB : Ce beneficii sunt pentru companie?
ED : Compania nu ar mai trebui la randul sau sa plateasca acele contributii pentru CAS si somaj. In plus, daca societatea nu mai este multumita de serviciile salariatului, poate intrerupe contractul de colaborare cu acesta in orice moment.

Asadar, companiile care vor sa disponibilizeze, trebuie sa ia in calcul ca isi pot subcontracta serviciile acestora,. In general, disponibilizarea personalului productiv insa nu este o solutie de criza, daca vrei totusi sa mentii un business viabil. Facand un calcul, in conditiile unui business viabil, poti ajunge la concluzia ca pastrarea angajatilor si reducerea profitului e o solutie mai ieftina decat sa inchizi afacerea in momentul de fata si sa o redeschizi mai apoi.

DB : Este o solutie de preferat in orice situatie?
ED : Nu, in cazul in care activitatea devine ineficienta, pentru unele firme este mai usor sa inchida acum. Am vazut ca sunt companii internationale de avocatura care se retrag din Romania pentru ca e mult mai ieftin pentru ele sa redeschida un birou local mai apoi. Dar, pentru o companie al carui obiect de activitate este strict legat de productie (care implica investitii initiale mari in infrastructura, pregatire personal, etc.), iar situatia acesteia nu este pusa in pericol total si isi pastreaza viabilitatea, nu as recomanda inchiderea acesteia pe timp de criza si redeschiderea ulterioara.

DB : Statul ar putea face ceva pentru a reduce disponibilizarile?
ED : S-au si pus in discutie unele masuri. Spre exemplu, la nivelul Guvernului s-a discutat ca firmele sa fie scutite de impozitul pe profitul reinvestit, in anumite situatii, inclusiv pentru castigul reinvestit in angajarea de personal. Se pune insa intrebarea daca in conditiile actuale, o companie inregistreaza acel profit care sa fie reinvestit.

DB : Ce solutii viabile ar putea gasi autoritatile pe timp de criza?
ED : Ar putea fi acordate reduceri legale, care sa nu fie considerate ajutor de stat: scaderi de cote de impozite indirecte, deci a taxei pe valoarea adaugata, in cazul activitatilor unde capitalul uman are cea mai mare pondere. In aceasta categorie intra serviciile de curatenie, restaurantele etc.

Guvernantii nu sunt insa de acord ca aceasta masura ar aduce o crestere pe termen scurt a business-urilor de pe acest segment. Dar principiul de la care pornesc europenii este acela cum ca, pentru a creste eficienta in munca, cel care presteaza o activitate trebuie sa se concentreze exclusiv pe ceea ce face. Asadar, ar fi bine sa il coste mai putin restul serviciilor, de „suport”, daca si le asigura prin alte mijloace. Spre exemplu, costurile unei mese la restaurant, cele de curatenie, serviciile legate de viata de zi cu zi, toate acestea sunt mai ieftine prin faptul ca statul percepe doar 5% TVA, in loc de 19%. In acest mod, un angajat se poate concentra, in timpul orelor de serviciu, mai usor la activitatea desfasurata si poate spori productivitatea in munca. Mai putine griji, mai putin timp ocupat cu activitatile casnice, mai multa eficienta in munca. Mai multa eficienta, productivitate crescuta pentru companii.

DB : Exista si alte solutii?
ED : O alta metoda ar fi sa se ofere anumite deduceri persoanelor fizice care angajeaza personal. Spre exemplu, o persoana fizica sa isi poata deduce, din impozitul pe venit, costurile cu contributiile sociale pe care le plateste pentru persoana care ii face curatenie. In acest fel, este multumit atat angajatul, cat si persoana fizica angajatoare. Totodata, aceasta din urma nu este dezavantajata fata de alt angajator persoana juridica ce dispune in prezent de astfel de deduceri fiscale.