Ajutoarele de stat si fondurile structurale reprezinta modalitati prin care companiile pot face fata crizei de lichiditati, au spus participantii la masa rotunda „Lichiditatea e la mare cautare!”, organizata joi de PricewaterhouseCoopers la Bucuresti.
„Ambele instrumente pot fi accesate in limita unui anumit plafon, in schimb fondurile structurale sunt mai simplu de accesat, avand o documentatie standardizata si mai usor de inteles. Totodata, timpul necesar pentru atragerea unui ajutor de stat e putin mai lung decat cel necesar pentru fondurile structurale”, a spus Laura Toncescu, din cadrul firmei de avocatura David si Baias.
Pentru a decide daca apeleaza la un ajutor de stat sau la fonduri structurale, Toncescu a sugerat ca firmele sa isi faca un proiect al cheltuielilor, ca sa decida care dintre cele doua tipuri de finantari este potrivita. Dupa intocmirea proiectului, societatea vede daca indeplineste conditiile pentru a obtine fonduri printr-o schema de ajutor de stat, printr-un ajutor de tipul „one to one”, sau apeland la un fond structural.
Aceasta a mentionat insa ca in cazul ajutoarelor „one to one”, beneficiarii trebuie sa solicite imprumutul cu notificarea Comisiei Europene daca acesta depaseste plafonul prevazut de lege.
Chiar daca firmele considera ca nu este timpul pentru a face investitii, investitiile bine gandite pot ajuta companiile sa castige cota de piata pe timp de criza. „In plus”, a remarcat aceasta, „sunt investitii care nu pot fi amante, cum ar fi cele pentru protectia mediului sau reconversia profesionala”.
Pe de alta parte, barterele constituie una din modalitatile prin care companiile pot incerca sa faca fata lipsei de lichiditati pe timp de criza, au sugerat participantii la masa rotunda.
Producatorii au recurs la schimburi de marfuri, suplinind astfel carenta de fonduri. Situatii de acest gen au fost intalnite, spre exemplu, la jucatorii de pe piata imobiliara, unde dezvoltatorii au oferit fie apartamente, fie spatii comerciale in schimbul materialelor de constructie, a spus Mihaela Mitroi, partener in cadrul PricewaterhouseCoopers Romania.
In situatia in care apeleaza la contracte de acest gen, dezvoltatorii care au realizat constructia prin intermediul unui credit bancar trebuie sa fie atenti la clauzele contractului de imprumut, deoarece de multe ori acestea includ specificatii destul de stricte in privinta modului in care poate fi realizata vanzarea investitiei, care pot interzice acest tip de tranzactii. In acest sens, participantii la discutie au sugerat ca se poate apela la o renegociere a contractelor bancare.
O alta modalitate prin care firmele isi pot imbunatati starea lichiditatii este grabirea rambursarii de TVA, in conditiile in care, „desi termenul legal de rambursale a TVA este de 45 de zile, exista firme de pe piata locala pentru care rambursarea a durat si 2 ani”, a spus Mihaela Mitroi.
Daniel Anghel, partener in cadrul PwC Romania, a sugerat ca in situatiile de intarzieri la rambursarea de TVA firmele trebuie sa solicite plata unor penalitati daca este depasit termenul legal de rambursare de 45 de zile, iar daca se trece si de rastimpul de 6 luni, poate fi sesizata Comisia Europeana.
Companiile au de asemenea la indemana posibilitatea de a isi deduce dobanzile percepute pentru imprumuturile intragrup, in limita plafonului de 7%. „Se poate intampla ca firmele subsidiare sa aiba in derulare mai multe imprumturi de la compania mama, la dobanzi diferite, peste si sub plafonul de 7%”, a spus Mihaela Mitroi.
In aceste situatii, au indicat participantii la discutii, se poate recurge la localizarea creditelor intr-o singura companie si la cumularea acestora intr-un singur imprumut, iar dobanda creditului rezultat ar putea fi chiar sub 7%.