Cum s-a nascut criza gazelor dintre Rusia si Ucraina

CITESTE SI: In Romania, marii consumatori de gaze sunt loviti de criza financiara, dar imuni la cea ruso-ucraineana

.

Cele doua parti, Gazprom – compania rusa care produce gazul, si Naftogaz- firma ucraineana care se ocupa de tranzitul acestuia spre Europa, continua sa se ameninte cu tribunalul, declaratiile razboinice facute marti confirmand faptul ca o rezolvare amiabila a crizei pare tot mai indepartata.

Miza conflictului este, la prima vedere, una destul de simpla. Rusia a cerut Ucrainei sa isi isi achite facturile de peste 2 miliarde de dolari pentru gazul livrat in ultimele 2 luni, si sa plateasca, incepand din acest an, un pret de 250 dolari/ 1000 mc gaze, in conditiile in care, anul trecut, Kievul a platit 179,5 dolari. Pentru ca Ucraina a refuzat, sefii de la Gazprom au anuntat ca au marit pretentiile la 418 dolari/1000 mc gaze.

„In conditiile in care in 2005, Kievul platea un tarif de numai 50 de dolari, este normal ca Ucrainei sa nu ii convina aceasta crestere de pret. In plus, cum petrolul s-a ieftinit si este de asteptat ca si pretul gazelor sa scada, Kievul se foloseste de acest lucru, mizand pe reducerea tarifului”, declara Jonathan Stern, director al departamentului de cercetare in domeniul gazelor naturale de la Institutul Oxford de Studii Energetice (Oxford Institute of Energy Studies).

Putin incearca salvarea Gazprom

Specialistii spun insa ca razboiul gazelor dintre Rusia si Ucraina atinge insa interese mult mai puternice. In joc se afla chiar soarta Gazprom, cea mai mare companie de gaze din lume. Daca acum un an se vedea drept cea mai puternica companie din lume, pe fondul exploziei pretului gazelor, firma rusa se zbate in prezent intr-o criza majora, inglodata in datorii.

Potrivit expertilor Commerzbank, citati de New York Times, compania are in prezent datorii de 49,5 miliarde de dolari, ce echivaleaza aproape cu totalul datoriei externe a Indiei, Chinei si Braziliei la un loc.

Iar perspectivele acestui an nu sunt deloc imbucuratoare. Daca in 2008 a vandut Europei gaze la un pret mediu de 420 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, in acest an, se prognozeaza un pret de 260-300 de dolari, fapt ce va reduce puternic veniturile companiei.

In aceste conditii, spun specialistii, mentinerea pretului gazelor la un nivel cat mai ridicat a devenit un obiectiv prioritar pentru premierul rus Vladimir Putin, iar diferendul cu Ucraina vine sa demonstreze hotararea Moscovei de a negocia de pe pozitii autoritare, drept exemplu pentru tarile care ar dori o renegociere contractuala.
Iar cea mai buna dovada, sustin expertii, este declaratia facuta de Putin cu ocazia forumului tarilor exportatoare de gaz, desfasurat recent la Moscova, acolo unde, de altfel, a pus bazelele unui adevarat OPEC al gazelor naturale.

[quote=Vladimir Putin, premier Rusia]Epoca resurselor energetice ieftine, a gazului ieftin, se apropie de sfarsit[/quote]
„Criza financiara si criza economica care a urmat au devenit incercari serioase pentru sectorul petrolului si gazelor. Din august si pana in noiembrie pretul petrolului s-a redus practic la un sfert in conditiile in care costurile cu explorarea, productia si transportul gazului sunt in crestere, ceea ce inseamna ca si costurile de dezvoltare vor creste”, a declarat Vladimir Putin.

Coincidenta sau nu, pe pietele internationale, criza gazelor ruso-ucraineana, ce a dus la limitarea sau chiar stoparea livrarilor de gaze catre mai multe tari europene, a dus la scumpirea petrolului. Pe pietele internationale, barilul de petrol s-a vandut marti la 51 dolari, cu peste 10 dolari peste cotatia medie din luna trecuta.

„Rusii au avut trei ani la dispozitie sa ajunga la o intelegere cu Ucraina si, bineinteles, ar fi putut sista furnizarea de gaze naturale candva in timpul verii, dar au ales data de 1 ianuarie, ca sa atraga atentia asupra problemei”, a declarat Dieter Helm, profesor de politici energetice la Universitatea de la Oxford.

„Ceea ce rezulta de aici este ca politica este un element important in furnizarea de gaze naturale ruse, iar Putin va testa cat de departe ii va permite sa mearga UE in ceea ce priveste politica sa legata de Ucraina.”, a adaugat Helm.

Cum sa scapi de dependenta de gazul rusesc?

O intrebare pe care si-au pus-o serios, inca de acum cativa ani, majoritatea tarilor depedente de gazul rusesc, precum Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Cehia sau tarile baltice.

Cautarea unor noi surse de gaze a devenit astfel prioritara, iar proiectul Nabucco, ce ar trebui sa aduca Europei gaz de la Marea Caspica ocolind Rusia, a fost vazut ca varianta cea mai buna.

Seful proiectului, Reinhard Mitschek, a declarat, marti, ca, in contextul conflictului ruso-ucrainean, ale carui episoade au loc din 2006 incoace, gazoductul Nabucco isi dovedeste pe deplin utilitatea.

„Diversificarea surselor si traseelor devine tot mai importanta, avand in vedere situatia actuala. De aceea, Nabucco este mai important ca niciodata”, a spus seful proiectului, Reinhard Mitschek, citat de agentia austriaca APA, preluata de AFP. „Suntem foarte optimisti ca vom sparge gheata in trimestrul I din 2009”, a spus Reinhard Mitschek, intr-o declaratie de presa.

La proiectul Nabucco, menit sa transporte gaze naturale din regiunea caspica prin Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria pana in Austria, pe o distanta de 3.300 kilometri, participa compania austriaca OMV, MOL din Ungaria, Transgaz din Romania, firma bulgara Bulgargaz, cea turceasca Botas si compania germana RWE.

Lucrarile ar urma sa inceapa in 2009, iar primele livrari de gaz sunt prevazute pentru anul 2013.

Mitschek a spus ca la sfarsitul lui ianuarie va avea loc un summit Nabucco, la care vor participa reprezentanti ai Comisiei Europene, ai guvernelor tarilor implicate in proiect, ai regiunilor ce pot furniza gaze, precum si ai institutiilor financiare.

Rusia a reactionat la acest proiect, lansand doua initiative alternative South Stream si North Stream, gazoducte ce, bineinteles, ar urma sa ocoleasca Ucraina, vazut de Moscova drept principalul vinovat pentru care tarile din UE au probleme cu gazele.

Nord Stream, ce ar urma sa fie finalizat in 2012, va lega portul rus la Marea Baltica Vyborg de Greifswald, in nordul Germaniei, iar South Stream, ce ar urma sa fie finalizat un an mai tarziu, va traversa Marea Neagra pana in Bulgaria, dupa care se va imparti in doua. Una dintre aceste doua ramuri va merge pana in Austria, cealalta pana in Grecia.

Expertul Alan Riley, consultant pe probleme energetice pe langa Parlamentul European, considera ca cele doua proiecte ruse South Stream si North Stream sunt „conducte politice”, prin care Moscova vrea sa creeze presiune in statele europene, nefiind viabile din punct de vedere economic.

„Intrebarea care trebuie pusa in cazul South Stream si North Stream este de unde va veni gazul. In acest moment, gazul lichefiat este mai ieftin decat cel care va fi extras din Marea Barents, din campul Shtokman, pe care rusii vor sa-l exporte prin North Stream. Asa ca proiectul nu e viabil din punct de vedere economic. Iar South Stream e conceputa clar ca masura impotriva proiectului european Nabucco”, a explicat expertul britanic.

Riley considera ca tactica Rusiei se bazeaza pe o mare cacealma, intrucat gazul, spre deosebire de petrol, poate fi inlocuit cu energie nucleara, hidroenergie, dar mai ales cu carbune „curat”, adica prin dezvoltarea unei tehnici de ardere a carbunelui in care emisiile de gaze sunt captate si depozitate.

Cat va dura editia 2009 a crizei gazelor?

Europa are suficiente rezerve pentru a se descurca timp de cateva zile, in lipsa livrarilor ruse. Totusi, ar putea intampina dificultati, daca problemele vor dura mai multe saptamani, cu atat mai mult cu cat vremea rece creste cererea pentru gaz, spun analistii, citati de Reuters.

Rusia a anuntat ca va compensa reducerea livrarilor via Ucraina pompand mai mult gaz in conducte alternative catre clientii europeni, Yamal-Europe – ce porneste din Siberia, traverseaza Belarusul, ajungand in Polonia si Germania, si Blue Stream – ce leaga Rusia de Turcia pe sub Marea Neagra.

Nu este clar insa daca aceste conducte au capacitatea necesara pentru a compensa integral reducerea volumului de gaz din conductele ucrainene.

Yamal-Europe are o capacitate de 33 de miliarde de metri cubi pe an sau circa 100 milioane metri cubi pe zi, iar Blue Stream asigura 16 miliarde de metri cubi pe an, adica 50 de milioane de metri cubi pe zi.

Specialistii spun ca jocul Gazpromului, ale carui mize principale sunt mentinerea pretului gazelor dar si a contractelor cu tarile din UE, nu va putea fi dus la nesfarsit, mai cu seama ca problemele financiare ale companiei sunt tot mai mari.

„Rusia se indreapta catre o criza energetica interna, pentru ca Gazprom se ocupa de multe, dar nu de infrastructura si de exploatarea de noi campuri – iar ca rezultat al acestei expansiuni politice si al dorintei de a acapara cat mai multe companii si infrastructuri in UE, doua treimi din veniturile Gazprom sunt cheltuite pe datorii”, a explicat eurodeputatul eston Tunne Kelam.

Directorul Transgaz, Ioan Rusu, este optimist si crede ca, pe fondul presiunilor UE, Rusia si Ucraina vor ajunge cat de curand la un acord.

„Ucraina are nevoie de gazul rusesc si de banii platiti de Moscova pentru tranzit, Rusia are nevoie de Ucraina, mai cu seama ca 80% din gazul destinat Europei trece pe teritoriul lor, asa ca, pana la urma se va ajunge la un compromis cat de curand”, a declarat, pentru DailyBusiness.ro, Ioan Rusu.

Primul pas l-au facut, marti, ucrainenii. Seful companiei Naftogaz, Oleg Dubina, a anuntat ca va merge la Moscova pe 8 ianuarie, pentru a se intalni cu omologul sau de la Gazprom Aleksei Miller.