Putine prognoze sunt la fel de sumbre ca aceasta, noteaza Bloomberg, insa atunci cand vine din partea unui economist de talia lui Sakakibara, care a fost si Vice Ministru pentru Finante al Japoniei, trebuie ascultata.
„Lumea este predispusa unei crize structurale, pe termen lung, care aminteste de perioada anilor 1870, cand cresterea economica medie anuala a fost de circa 1%. Motivul? Guvernele pun pe primul plan austeritatea fiscala in detrimentul restabilirii cresterii sustenabile”, a spus Sakakibara.
Criza financiara din anii 1870, denumita si „Lunga Depresiune”, a afectat in principal Statele Unite si Europa, efectele acesteia fiind resimtite chiar si in anii 1890.
Datele recente din SUA si Japonia, inclusiv turbulentele financiare din Europa, sugereaza ca o reluare a recesiunii este o posibilitate anul viitor. Intr-o astfel de situatie, parghiile disponibile pentru a stimula cererea sunt destul de putine. Dobanzile sunt, deja, aproape de zero. Singura masura de stabilizare ar fi majorarea cheltuielilor guvernamentale.
Problema este ca exista putina sustinere pentru cresterea majora a cheltuielilor statelor, noteaza Bloomberg.
Unul dintre motive il reprezinta datoriile foarte mari existente. In iunie, Japonia, cu un PIB de 5.000 de miliarde de yeni, avea datorii de 904.000 miliarde de yeni (10.800 miliarde de dolari). In Europa, gradul ridicat de indatorare face ravagii printre tarile din zona euro, ultima victima fiind Irlanda.
In acest timp, Statele Unite incep sa nelinisteasca detinatorii de obligatiuni guvernamentale prin imprumuturile foarte mari. Programul de stimulare a economiei derulat de presedintele Barack Obama nu are efectele asteptate de analisti, la fel ca in cazul masurilor Rezervei Federale, care a luat-o pe calea bancii Japoniei, de a introduce, in mod neconventional, lichiditati in economie.
Mai grav, in Statele Unite si marile economii ale lumii exista riscul repetarii scenariului din 1937, cand presedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt, a redus cheltuielile pentru sustinerea economiei, considerand ca Marea Depresiune s-a incheiat. Anul urmator, economia SUA s-a contractat.
Daca Sakakibara are dreptate, economia mondiala este intr-o situatie dificila, noteaza Bloomberg. Analistul nipon se asteapta la o incetinire a economiei care ar putea dura sapte-opt ani. China poate supravietui cativa ani fara crestere economica in SUA si Europa, dar opt?
Pentru a impiedica un astfel de scenariu, statele trebuie sa creasca cheltuielile, iar cea mai mare parte nu fac asta. SUA poate si trebuie sa imprumute mai mult, urmand modelul japonez, considera Richard Duncan, autorul cartii „Coruptia Capitalismului”.
Exista un singur motiv pentru care randamentele obligatiunilor nipone sunt sub 1,3%, iar ratingul tarii nu este revizuit in scadere, in pofida datoriilor foarte mari. Din moment ce 95% din datoria publica este detinuta de japonezi, nu exista riscul iesirilor de capital.
China detine o parte importanta a obligatiunilor Trezoreriei americane, ceea ce face Statele Unite foarte vulnerabile, a spus Duncan, economist-sef la Blackhorse Asset Management. SUA au nevoie de un program economic amplu, de genul celui din anii ’30, pentru reluarea cresterii si imbuntatirea competitivitatii. Asigurarea finantarii face necesare noi imprumuturi, iar modalitatea de a atrage fonduri este prin accesarea rezervelor sectorului privat, dupa modelul Japoniei.
Astfel de sugestii nu vor fi bine primite de Congresul SUA, care se indreapta intr-o directie opusa, cerand demiterea presedintelui Rezervei Federale, Ben Bernanke, dupa ce acesta a fost nevoit sa recurga la masuri neconventionale de sustinere chiar din pricina inabilitatii Congresului de a pompa suficiente fonduri in economie.
Situatia Japoniei poate servi drept avertisment. In pofida cresterii anualizate de 4,5% in trimestrul al treilea, deflatia se agraveaza indiferent de sumele de yeni pompate de banca centrala in economie. Situatia este orice altceva numai o recesiune clasica nu, iar liderii mondiali sunt prea ocupati sa vada asta, potrivit Bloomberg.
In SUA, atentia este concentrata pe rata de schimb a monedei Chinei, chiar daca o apreciere a yuanului, desi benefica la nivel global, nu va rezolva toate problemele SUA. Japonia este si mai obsedata de cursurile de schimb, in timp ce Europa face eforturi de a convinge investitorii ca zona euro nu se va destrama.
In astfel de momente, in care atentia este fixata pe cursuri de schimb, un economist supranumit Domnul Yen este mesagerul ideal. Pacat ca mesajul acestuia este unul de pesimism economic pentru viitorul previzibil. Poate chiar pana in 2018, noteaza Bloomberg.