Companiile platesc acum un impozit pe cladiri egal cu 0,5 – 1,8% din valoarea de piata a cladirii. Valoarea se stabileste odata la trei ani, cand cladirea este evaluata, iar daca firma uita sa faca reevaluarea imobilului trebuie sa achite o cota penalizatoare de 5-10% aplicata la ultima evaluare, urmand sa revina la normal dupa ce face o noua evaluare.
Specialistii in fiscalitate sustin ca firmele pe care le consiliaza se plang de valoarea mare a impozitului, care pe fondul crizei devine in unele situatii de nesuportat.
„De exemplu, un dezvoltator imobiliar achita 1,5% impozit pe un ansamblu pe care nu il poate inca vinde. Daca are pe stoc 100 de locuinte, ajunge sa dea anual cate doua locuinte la stat, ceea ce este foarte mult. Impozitul variaza pentru ei intre cateva zeci si cateva sute de mii de euro, ceea ce este covarsitor”, spune Gabriel Biris, managing partner al firmei de avocatura si consultanta financiara Biris, Goran si Asociatii.
Gabriel Biris spune ca guvernantii au la indemana solutii pentru a face acest impozit suportabil si a nu diminua foarte tare veniturile la buget.
El propune ca baza de impozitare sa se schimbe, iar impozitul sa nu mai fie aplicat la valoarea de piata a cladirii, ci la costul de constructie.
Chiar daca baza de impozitare scade, impozitul va fi mult mai usor de suportat de contribuabili decat in prezent, cand taxa ii ameninta cu disparitia. Desi usor mai mici, veniturile incasate la buget vor fi mai sigure, spune Biris, pentru ca se pastreaza numarul de contribuabili.
Opinia este sustinuta de majoritatea analistilor consultanti de DailyBusiness.ro, care vin cu solutii suplimentare. Adriana Badiu, managing partner al firmei de consultanta fiscala 3B Expert Audit, sustine modificarea bazei de aplicare a impozitului si spune ca, daca taxa ar fi perceputa pe valoarea de constructie a cladirii, firmele ar sti cat au de platit in fiecare an, fara a mai fi nevoie de reevaluarea cladirii.
In plus, remarca ea, ar trebui sa se anuleze dreptul de care beneficiaza in prezent administratiile locale, care pot majora impozitul cu 25%, ceea ce duce cota maxima de impozitare la 1,8%.
„In Brasov de exemplu, se aplica mereu cota maxima de impozit, de 1,8%, ceea ce este absurd. In Bucuresti, in schimb, cota urca doar pana la 1,5%. De regula, o firma din Bucuresti produce mai mult decat o firma Brasov, chiar daca folosesc sedii similare, asa ca nu inteleg de ce intreprinzatorii din Brasov trebuie sa achite impozite mai mari”, spune Badiu.
Ea solicita si diminuarea taxei la 1% din baza de impozitare, asa cum era pana acum cativa ani. Ideea este sustinuta si de reprezentantii Nexia Romania, care spun ca actuala cota de impozitare ar trebui sa fie mai scazuta, si apropiata de cea achitata de persoanele fizice, asa cum se intampla in alte tari.
Persoanele fizice platesc anual 0,1% din valoarea suprafetei imobilului pe care il detin. Aceasta este calculata in functie de metrul patrat, evaluat la circa 560 de euro.
Cum s-ar putea inspira Romania din modelul altor tari
Solutia data de consultantii romani se apropie de situatia din alte tari cu economii dezvoltate. Acolo accentul nu se pune atat de mult pe valoarea de piata a proprietatii si nici pe categoria platitorului – persoana fizica sau juridica.
Astfel, Rene Schob, partener in cadrul LeitnerLeitner Romania, spune ca in Elvetia impozitul se aplica la costul de constructie al cladirii si nivelul taxei este mai mic fata de cel din Romania. Si in Austria nivelul taxei este mai mic.
Schob sustine ca, in general, pe pietele pe care le cunoaste, impozitarea afacerilor este privita in ansamblu. Impozitul pe cladiri este mai mic decat la noi, insa exista impozite progresive, care cresc pe masura veniturile realizate sunt mai mari. Odata ce veniturile firmei scad, aceasta se incadreaza intr-o clasa inferioara de impozit progresiv, asa incat taxa nu devine impovaratoare.