„Ca urmare a volatilitatii crescute a cursului de schimb din ultima perioada, s-a observat un interes crescand din partea clientilor pentru instrumentele destinate acoperirii riscului valutar, mai ales din partea companiilor multinationale care au deja o experienta in a lucra cu aceste instrumente pe pietele externe”, a spus pentru DailyBusiness Razvan Szilagyi, director vanzari Divizia Trezorerie si Piete de Capital, Raiffeisen Bank Romania.
Conform reprezentantilor bancari, instrumentele de hedging cele mai uzitate de companii sunt contractele forward si options. Cum functioneaza acestea? „Utilizand tranzactii forward, clientului i se fixeaza un nivel fix al cursului de schimb la care acesta va vinde/cumpara valuta, la o scadenta prestabilita. De exemplu, un exportator care urmeaza sa incaseze o suma in euro, va sti care este suma in lei pe care o va obtine in urma fixarii cursului forward, la data semnarii contractului de export”, a explicat Szilagyi.
Totodata, prin intermediul unui contract forward, un importator care va avea de platit o suma in euro va sti la semnarea contractului valoarea in lei ce ii va reveni pentru plata furnizorului, in urma fixarii cursului forward.
In cazul in care clientul doreste sa realizeze un anumit castig ca urmare a fluctuatiei valutare, poate opta pentru un contract options. Optiunile sunt contracte care dau cumparatorului lor dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde la o data viitoare, la pretul stabilit in momentul incheierii tranzactiei. Cumparatorul optiunii va plati vanzatorului acesteia o suma numita prima.
Pretul la care se va realiza tranzactia este numit pret de exercitare. Atunci cand cumparatorul decide sa isi exercite dreptul de a cumpara/vinde conferit de optiune, vanzatorul este obligat sa se constituie in contraparte. In conditiile in care cursul de ep piata valutara la data scadenta il avantajeaza pe vanzator, atunci acesta va lua decizia de a nu vinde. Daca insa cursul nu il avantajeaza, vinde contractul, cumparatorul fiind obligat sa accepte oferta acestuia.
In mod similar va proceda cumparatorul de contract forward, cu optiuni.
„Aceste tranzactii sunt recomandate atunci cand utilizatorul are propria viziune in ceea ce priveste dinamica ratei de schimb dar vrea sa limiteze pierderea potentiala”, a spus Szilagyi.
Ce fel de contracte prefera companiile? La BRD Societe Generale, corporatiile se indreapta cel mai adesea spre optiuni, Raiffeisen Bank Romania primeste solicitari atat pentru contracte forward, cat si pentru options, iar OTP Bank estimeaza un interes mai mare al corporatiilor pentru forward.
50.000 de euro, valoarea minima care ofera accesul la un contract hedging
In timp ce unele banci impun o suma limita de la care clientii pot avea acces la instrumentele de hedging, altele isi lasa libertatea de a negocia cu fiecare client de la caz la caz.
La Raiffeisen Bank Romania, „sumele minime pentru care clientii pot incheia astfel de contracte cu Raiffeisen Bank, sunt de 50.000 euro pentru contractele forward si 200.000 euro pentru celelalte instrumente”, a spus Szilagyi. OTP Bank are in vedere introducerea acestor instrumente in oferta la inceputul anului 2008, Radu Petrea, directorul de trezorerie al bancii precizand ca pentru majoritatea produselor va exista o cerinta minima de 100.000 euro.
„La BRD SocGen analizam fiecare caz. Daca un client doreste sa acopere un flux de incasari viitoare, pentru acest caz suma minima per tranzactie va fi inferioara plafonului minim impus clientului care doreste acoperirea unei singure scadente”, a spus Marius Stoica, director delegat Piete Financiare BRD SocGen.
Bancile nu percep comisioane initiale in cazul contractelor de hedging.
Companiile sunt inca reticente la hedging bancar
Apeleaza companiile romanesti la instrumente de acest tip? Specialistii in investitii corporate apreciaza ca instrumentele de hedging bancar sunt destul de putin folosite de corporatii. Care este alternativa? De regula, firmele mari apeleaza la imprumuturi in moneda in care isi incaseaza contractele, a spus pentru DailyBusiness Andrei Diaconescu, managing partner la Capital Partners.
Putinii clienti care apeleaza la hedging in Romania, a mai spus Diaconescu, sunt companiile mari autohtone, in timp ce multinationalele prefera sa isi faca hedgingul „afara”.
Ceea ce determina companiile sa fie inca retinute in raport cu acest produs este de regula cursul oferit de banca, sustin consultantii financiari. Daca spre exemplu un exportator anticipeaza un curs de 3,5 lei/euro atunci cand va avea de incasat contractul, iar banca ii ofera un curs de 3,4 lei/euro, atunci oferta bancii il pune in dezavantaj, explica Diaconescu.
„Hedgingul bancar ofera mai putine oportunitati decat cel bursier, practicat la Bursa de la Sibiu”, a mai spus acesta. Pe piata bursiera sunt mai usor de gasit contracte la paritate, la cursuri ce convin ambelor parti, a conchis el.