In primele noua luni ale anului, Goldman Sachs a raportat un profit net de 8,4 miliarde de dolari, dublu fata de perioada similara din 2008. Totodata, grupul a alocat 23 de miliarde de dolari pentru plata de prime catre cei 31.700 de angajati.
Blankfein, director general al Goldman Sachs, si-a inceput cariera vanzand monede din aur la o divizie a grupului si a reusit sa scoata la lumina tranzactiile si asumarea riscului, diminuand astfel influenta consilierilor de inevstitii bancare.
In 2009, ca urmare a crizei, Wall Street s-a confruntat cu un val de furie publica indreptat impotriva bancilor care, desi au depasit perioada dificila cu ajutorul banilor contribuabililor, nu par sa se caiasca sau sa doreasca sa se schimbe.
Profitabilitatea Goldman a atras suspiciuni ca legaturile stranse cu guverne din tntreaga lume i-au oferit avantaje incorecte si a transformat grupul intr-un simbol al lacomiei si excesului de pe piata americana de capital. Goldman Sachs a fost descris de jurnalistul Matt Taibbi, in revista Rolling Stone, ca „o mare caracatita-vampir infasurata pe fata umanitatii”.
Directorul general al Goldman Sachs a incercat sa combata eficient criticile, trecand de la afirmatia ca ar fi rezistat, probabil, crizei si fara ajutorul Trezoreriei, la a-si cere scuze pentru comportamentul bancii si, in final, printr-o replica hazlie intr-un interviu acordat cotidianului britanic The Times, ca se afla „in slujba lui Dumnezeu”.
Pentru toate aceste motive, pozitive si negative, cotidianul Financial Times l-a ales pe Lloyd Blankfein ca Omul Anului 2009. Postul la Goldman Sachs, dar si personalitatea, l-au transformat in figura publica a Wall Street in cea mai dificila perioada de dupa anii ’30.
Lloyd Blankfein s-a nascut in 1957 in cartierul Bronx al New Yorkului. Familia Blankfein a emigrat in Statele Unite din Europa de Est in anii 1880.
Blankfein a preluat postul de director general al Goldman Sachs in 2006, de la Hank Paulson, numit la acea vreme in functia de secretar al Trezoreriei americane.