Un program pregatit de Goldman Sachs a permis guvernului elen, in 2001, chiar dupa intrarea Greciei in zona euro, sa se imprumute de ordinul miliardelor, potrivit unor surse apropiate tranzactiei.
Aceasta schema a fost ascunsa publicului intrucat a fost sub forma unei tranzactii cu valuta si nu a unui imprumut si a ajutat Grecia sa respecte regula UE in domeniul deficitului bugetar, dar sa cheltuiasca mai mult decat isi putea permite.
Pentru aceasta tranzactie, Goldman Sachs a primit un comision de circa 300 de milioane de dolari, potrivit mai multor bancheri.
In schimbul banilor, guvernul de la Atena a renuntat la venituri viitoare, precum taxele de aeroport sau veniturile de la loterie.
Aceste acorduri nu au fost inregistrate ca datorii, astfel incat autoritatile de reglementare si investitorii au fost inselati in privinta gradului de indatorare a tarii.
La inceputul lunii noiembrie 2009, cu trei luni inainte ca Atena sa devina epicentrul crizei actuale din zona euro, o echipa de la Goldman Sachs, condusa de presedintele institutiei, Gary Cohn, a venit la Atena cu propunerea unui instrument financiar care ar fi permis Greciei sa amane pe termen lung plata datoriilor publice.
Mecanismul a fost insa respins.
Amploarea datoriilor Greciei a facut din euro tinta atacurilor pietei financiare si a pus la incercare solidaritatea tarilor care folosesc moneda unica.
Falimentul Greciei ar afecta bancile care i-au imprumutat bani si ar avea efecte la nivel mondial.
Ca si institutiile financiare salvate de la faliment prin fonduri publice, Grecia „este prea mare pentru a cadea?.