Premierul Emil Boc a facut sambata o declaratie fara precedent prin fermitatea mesajului, transmitand ministrilor din subordine ca eradicarea evaziunii este o prioritate ce nu mai poate fi sub nicio forma amanata. „Nu poti cere oamenilor reduceri de salarii si pensii si sa accepti in continuare evaziunea. Evazionistii nu platesc pensii si daca autoritatile nu isi fac datoria, inseamna ca statul este pus in pericol.”, a spus premierul la reuniunea grupului interministerial de lucru pentru combaterea evaziunii fiscale, organizata la Palatul Victoria.
„Va cer sa-i schimbati fara somatie pe cei care nu aplica programul Guvernului impotriva evaziunii fiscale, nu avem timp sa mangaiem pe crestet. Cine nu aplica programul Guvernului pleaca”, le-a spus Boc ministrilor, in fata presei.
E genul de declaratie pe care o auzi aproape zilnic la televizor. Indiferent ca o spune Boc, Vladescu, sefii de la ANAF, cei din Opozitie etc. Insa, in acelasi timp, pe strazile Capitalei nu poti sa nu observi uriasele bannere anti-evaziune platite de producatorii de tigari, disperati ca afacerile le-au scazut la jumatate, iar traficantii de tigari la negru au ajuns principalii jucatori din piata.
[quote=Vanzator de facturi in alb]Domnu’, daca doriti, va pot aduce tot ce vreti. Va dau numarul de telefon si ma sunati, va fac rost de orice, va aduc la firma, daca aveti nevoie'[/quote]
Te intrebi de unde atata evaziune, cum au reusit romanii sa construiasca o economie subterana evaluata de consilierul premierului, Andreea Paul, fosta Vass, la 23% din PIB. Raspunsuri sunt multiple. DailyBusiness.ro relata recent ca, pe fondul crizei, in economia reala, trocul si sacosa cu bani au revenit la moda. Nu ca n-ar fi fost in trend si pana acum, insa cresterea economiei adevarate, fiscalizate, o adusese intr-un con de umbra.
Un alt raspuns poate fi gasit parcurgand soseaua Colentina din Bucuresti, cunoscuta in ultimii 20 de ani drept ”autostrada evazionistilor” ce duce, unde altfel, decat in ”Las Vegas-ul teparilor”, angro-ul Europa.
[gallery:85]
Oferte de ”criza” pentru facturile fantoma
Pe soseaua Colentina, nimic nu s-a schimbat in ultimii ani. Traficantii de facturi sunt la ”serviciu”, ca de obicei. Parca sunt mai multi ca altadata. Marti la pranz, am numarat 23 de persoane care isi expuneau ”marfa” la fel ca intotdeauna, fluturand-o in fata soferilor. Nici urma de politisti, gardieni publici, jandarmi sau inspectori de la Fisc.
Opresc masina langa unul dintre ei si, pentru a vedea exact cum mai sta piata, negociez vanzarea a doua facturi. 20 de lei bucata. Bineinteles, incepe targuiala. Eu nu sunt dispus sa dau mai mult de 5 lei pe bucata, el imi spune ca e prea putin. In cele din urma, iau doua facturi pentru care ii ”donez” 20 lei. E donatie, nu vanzare, sa fim intelesi. Ma vede ca am bani la mine si incepe sa imi ofere si alte tipuri chitante, facturi speciale, carnete de cecuri (!!), la preturi ”promotionale”.
”Domnu’, daca doriti, va pot aduce tot ce vreti. Va dau numarul de telefon si ma sunati, va fac rost de orice, va aduc la firma, daca aveti nevoie”, imi spune. Iau facturile, le analizez, sunt in regula, dar sunt in alb. Sunt emise de doua firme cu sediul in Bucuresti. Ma gandesc ce-as fi putut face cu ele. Fac pe prostul si il intreb ce pot sa trec pe ele. Imi raspunde. ”Pai ce vreti dvs., ca doar nu le controleaza nimeni. Ideea e sa nu puneti valori prea mari, sa nu bata la ochi. Mai bine faceti mai multe facturi, decat sa faceti una uriasa, sa va ia in furci cei de la Fisc”. Un sfat bun, nu-i asa, pentru cunoscatori.
[quote=Emil Boc, prim-ministru]Nu poti cere oamenilor reduceri de salarii si pensii si sa accepti in continuare evaziunea[/quote]
Mai merg 10 minute cu masina, prin traficul infernal de pe Colentina, si intru in vorba cu alt vanzator. Ii spun din prima ca mi-e teama de facturile astea, dar ca trebuie sa imi acopar ceva in contabilitate. ”Stati linistit, merg la fix. De la mine cumpara multa lume si sunt clienti seriosi. Nu veti avea probleme”. Pare un tip comunicativ, asa ca il intreb cum merge treaba pe criza asta. „De vandut, vindem la fel, ca parca sunt clienti mai multi ca inainte”. E incantat de faptul ca a crescut plaja de clienti. ”Inainte aveam cativa clienti, care cumparau de la mine. Acu’ am mai multi, ca lumea s-a desteptat. Cine mai e nebun sa lucreze pe bune pe criza asta? Te rupe statul cu impozite. Cei mai multi lucreaza fara factura si apoi se acopera de la noi”, mi-a mai spus traficantul.
Il intreb daca nu ii e frica de politisti, de prigoana declansata de Boc. ”Domnule, pana sa ajunga aia la noi, o sa mai curga multa apa pe Dambovita. Pai ce, suntem prosti sa ne lasam prinsi? Cand vedem politia, disparem. Fac si ei gargara, sa nu zica lumea”, imi spune. Se umfla in pene, dar realitatea e ca nu ii e teama, pentru ca nu a reusit nimeni sa il prinda. Intrebarea este de ce.
In raiul evazionistilor se fac afaceri de miliarde
Cate facturi de acest gen intra zilnic in economie direct din soseaua Colentina? Un simplu calcul – fiecare vinde, in medie, 20-40 de facturi pe zi, dupa cum mi-au spus cei cu care am stat de vorba. Inmultit cu 23, numarul celor pe care i-am vazut pe strada, inseamna aproape 1.000 de facturi pe zi. 30.000 pe luna. 365.000 pe an. Dar cei care vand nu sunt doar la strada, ci si in complexul angro si in imprejurimi, iar intr-o zi ploioasa, cum a fost ieri, probabil ca unii dintre „afaceristi” nici n-au venit la „serviciu”.
Marti, inca de la intrarea sub pod te intampinau zeci de comercianti care vindeau, nestingheriti, tigari de contrabanda.
Business-ul este atat de spectaculos incat vanzatorii de facturi nu se mai tem demult de politisti. Ce-ar putea sa le faca? E greu sa dovedesti ca vand facturile. Poate doar daca lucreaza sub acoperire. Ati auzit vreodata de o asemenea actiune? Daca i-ar prinde, ar risca o pedeapsa de pana la 12 ani de inchisoare. De ce nu ii deranjeaza nimeni? La ce arsenal de facturi, chitante si alte instrumente fiscale iti ofera, e logic sa te gandesti ca au spate puternic. Ca ei sunt doar ”agentii de vanzari” ai unor retele bine puse la punct. Daca este sau nu asa, raspunsul ar trebui dat de organele de combatere a evaziunii.