Rezultatele studiului arata ca 90% din cei 400 de membri ai personalului executiv ai bancilor participante la sondaj au efectuat sau planifica efectuarea unei analize a modului in care isi gestioneaza riscurile.
„Cu toate acestea, doar 42% din respondenti au realizat sau planifica realizarea unor schimbari fundamentale a proceselor de management al riscului”, se mentioneza in studiu.
Serban Toader (foto), Senior Partner la KPMG Romania, considera ca „institutiile financiare romanesti nu au avut o expunere directa semnificativa la criza creditelor sub-prime. Cu toate acestea, va trebui sa ia masuri de management al riscului pentru a contracara efectele secundare care au fost simtite de clientii lor, incluzand cresterea costurilor de finantare, volatilitatea ratelor de schimb si diminuarea cererii in anumite domenii ale economiei. Toate acestea submineaza credibilitatea evaluarilor de produse financiare”.
Interpretand datele sondajului, Nigel Harman, din departamentul KPMG Advisory si partner al KPMG din Marea Britanie, a precizat ca, desi recunosc importanta managerierii riscului, bancile nu cunosc tipului de actiuni necesare pentru diminuarea riscului. „Raspunsurile primite sunt destul de neangajante”, a comentat acesta.
Numai 40% din respondenti s-au angajat ca vor supune organizatiile lor acelor schimbari fundamentale pe care le impune o criza de o asemenea magnitudine.
Studiul KPMG subliniaza cateva domenii in care trebuie aduse schimbari, respectiv lipsa experientei in domeniul riscului la nivelul consiliilor de administratie, comunicarea intre functia de risc si restul companiei si lipsa relativa de influenta a functiei de risc.
Bancile nu stau prea bine nici la capitolul experienta in domeniul riscului la nivelul consiliilor de administratie. Desi se recunoaste lipsa de experienta in acest domeniu, putini respondenti considera ca acesta a fost un factor important care a contribuit la recentele probleme ale bancilor.
Lipsa experientei este chiar si mai evidenta in comunitatea directorilor non-executivi – si cu toate acestea, pare sa existe o lipsa clara de dorinta de a aborda aceasta deficienta, se mentioneaza in studiul KPMG.