Liiceanu catre Daianu: 700 de angajati ASF echivaleaza cu 5.000 de lucratori in sanatate. Nu e inspaimantator?

Iata scrisoarea:

Stimate domnule Daniel Daianu,

Va scriu dumneavoastra pentru ca
sunteti singurul dintre membrii Consiliului ASF pe care il cunosc si
singurul care, mi-am zis, mi-ar putea raspunde competent si onest la
intrebarile care mi-au venit in minte dupa ce am citit textul aparut
in HotNews despre veniturile salariatilor ASF, apoi
raspunsul si precizarile dumneavoastra.

Scriindu-va, incerc sa-mi stapanesc
socul de prima instanta pe care i-l da oricui intalnirea cu cifrele
acelea salariale aproape magice, desprinse parca dintr-un basm arab
al zilelor noastre (14 mii de euro pe luna! 72,000 de euro sau 68,000
de euro pe noiembrie si decembrie 2013, rezultati din „suplimentarea
cu prime de vacanta si prime de sfarsit de an”!). Si culmea!
intr-un interviu pe care l-ati dat in 2013 cu ocazia infiintarii ASF,
afirmati ca „veniturile unor executivi din fostele entitati erau
de-a dreptul obscene”. Dar, Dumnezeule, acestea, m-am intrebat, cum
sunt?

Mi-am zis insa ca, inainte de a formula
orice judecata, corect ar fi sa ma documentez. Si, iata, timp de
vreo doua zile, am batut in lung si-n lat internetul, am citit
statutele si rapoartele publice ale ASF-ului, m-am uitat la
informatiile privitoare la salariile din Romania puse la dispozitie
de Institutul National de Statistica, apoi am comparat activitatea
institutiei dumneavoastra de supraveghere si control cu activitatea
institutiilor similare din Marea Britanie, Germania, Franta.

De ce tot acest efort, o sa ma
intrebati? Ce mi-a venit? Pur si simplu am avut senzatia ca, prin
povestea asta cu „salariile ASF”, sunt confruntat cu o adevarata
situatie-limita a vietii pe care, ca romani, o traim in clipa de fata
impreuna. Nu e oare un „prea mult” la mijloc si un „asa nu se
poate”? Nu s-a ajuns oare prea departe, intr-un punct, cum sa
spun?, al dispretului suprem? Nu sunt neaparat convins ca scrisoarea
mea catre dumneavoastra va duce la ceva, dar am simtit ca a tacea si
a nu incerca sa intelegi te face in cele din urma partas la ceva
cumplit.

Asadar, dinauntrul acestei intense
stari de tulburare m-am hotarat sa va pun cateva intrebari si sa fac,
in cele din urma, unele consideratii metafizice legate de natura
umana, de lacomie si de tara noastra.

Intrucat scrisoarea mea este deschisa,
voi incepe prin a recapitula, pentru edificarea celor ce ne citesc,
cateva dintre datele privitoare la rostul si functionarea institutiei
al carei vicepresedinte sunteti. Autoritatea de Supraveghere
Financiara (ASF) s-a nascut in urma unei ordonante de guvern din
aprilie 2013, prin comasarea a trei comisii de supraveghere a pietei
financiare din Romania si anume: Comisia de Supraveghere a
Asigurarilor (CSA), Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) si
Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Ele
au functionat separat de prin 2005, daca nu ma insel, iar de aproape
un an, iata, au fost puse sub o sigla unificatoare, pentru a forma
„un cadru integrat de functionare si supraveghere a pietelor,”
dupa cum precizeaza site-ul ASF. Este ca si cum am pune politia,
jandarmeria si pompierii sub aceeasi umbrela, lucru, de ce nu?,
perfect acceptabil.

Acum, care este rostul acestei „politii
financiare”, de care dispun toate tarile civilizate din lume? Unul
cat se poate de nobil: ea e menita sa ne apere de abuzurile si
malpraxisul participantilor la pietele financiare romanesti insirati
mai sus, adica: firmele de asigurari, fondurile private de pensii,
fondurile de investitii etc.

Pentru ca toti trebuie, intr-o forma
sau alta, sa ne asiguram, ma voi referi in continuare cu precadere,
pentru exemplificari, la CSA. Cum functioneaza acest organism? De
unde, de pilda, isi obtine CSA veniturile? Dintr-o „taxa de
functionare” aplicata firmelor de asigurari si brokerilor „in
cuantum de 0,3% din primele brute incasate de asiguratori”. Deci,
daca Allianz Tiriac imi vinde mie, Gabriel Liiceanu, o polita de
asigurare de 10,000 lei, atunci CSA primeste 30 de lei de la firma
Allianz. Suma pe care, in fapt, tot eu, cel asigurat, o platesc. Si-atunci – iata o prima intrebare – cat de corect este sa
spunem, dupa cum rezulta din raspunsul oficial al ASF, ca salariile
dumneavoastra vin din „venituri proprii”, cand de fapt ele nu
sunt bani „castigati”, ci „extrasi” prin puterea legii de la
participantii la piata de capital si, in fond, de la consumatori?

Acum sa vedem cate firme exista in
Romania in piata de asigurari si cate dintre ele au fost „controlate
si supravegheate” de CSA in 2012? Altfel spus, cat de mare este
obiectul activitatii dumneavoastra si cat aveti de trudit in marginea
lui? Din cele aproximativ 650 de firme si brokeri din piata de
asigurari, in anul 2012, raportul public de activitate al CSA arata
ca „CSA a finalizat zece actiuni de control la societatile de
asigurare si/sau reasigurare, dintre care doua au reprezentat actiuni
de control periodic si opt, actiuni de control inopinat.

In cursul anului 2012, au fost
finalizate 54 actiuni de control la brokerii de asigurare, din care
17 actiuni de control periodic si 37 actiuni de control inopinat”.
Asadar, conform datelor CSA, controalele efectuate au vizat doar
10% din cei 650 de participanti la piata de asigurari.

Mai departe. Sa trecem acum la
veniturile celor din ASF, la salarii, la prime de vacanta si de
sfarsit de an, asadar la remuneratiile care reflecta competentele si
volumul de munca depus de agajatii celor trei entitati. M-am
uitat la cele trei rapoarte anuale ale acestora pe anul 2012, cele
mai recente. Sunt foarte detaliate, cu cate 160-220 pagini fiecare.
Din pacate, CSA (cea mai mare dintre entitati dupa venituri) da cele
mai putine date despre situatia financiara proprie.

In schimb, putem afla ca veniturile ASF
(suma celor trei entitati) au fost de 26.5 milioane euro in
2012 (rezultate din acele taxe de functionare), iar cheltuielile au
fost de 31.2 milioane euro. De remarcat ca fiecare entitate a
avut undeficit de buget care, agregat, este de 4.7
milioane euro. E firesc sa-ti pui intrebarea cum oare va puteti
permite sa dati prime si salarii atat de mari, cata vreme veniturile
nu acopera aceste cheltuieli? Cum, cu un asemenea deficit?

Nu am gasit o cifra oficiala a
numarului de angajati ai ASF. Am gasit doar ca CSSPP (Comisia de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private), de la 25 de angajati in
anul 2005, cand a fost fondata, a ajuns la 91 de angajati in 2012, cu
14.55 milioane RON venituri. Chiar daca nu stim cati angajati au CSA
si CNMV (pentru a afla asta, se pare ca trebuie o solicitare scrisa),
putem face un calcul deductiv cu privire la acest numar in cele trei
entitati, daca presupunem in mod neutru ca ponderea venituri/angajati
la toate entitatile se mentine. Din acest simplu calcul rezulta cifra
de 728 de angajati pe toata structura ASF.

Dar care este salariul mediu ce rezulta
de aici? Dat fiind ca la cele trei entitati ponderea salariilor in
venituri este de 92% si cunoscand cheltuiala fiecarei entitati pe
salarii(2), rezulta ca 92% din 26.5 milioane euro este 24.4 milioane
euro. Iar daca e vorba de 728 de angajati, salariul mediu pe care-l
obtinem este de 2788 de euro pe luna, adica de 12,320 de lei,
distribuiti in forma de piramida, atingand la varf (membrii
Consiliului) salarii intre 12 si 14 mii de euro lunar, plus acele
„prime de vacanta”, care va permit incheierea glorioasa a anului
(noiembrie-decembrie) cu cate 70,000 de euro.

Cum arata aceste salarii comparate cu
celelalte salarii din economia romaneasca? Daca ne uitam la cifrele
de la Institutul National de Statistica pentru anul 2012, rezulta ca
salariile lunare ASF sunt de 5.8 ori mai mari decat media nationala,
de aproape 7 ori mai mari decat la educatie si sanatate si, culmea,
de 2.4 ori mai mari decat in insasi industria financiara, pe care cei
de la ASF o invoca drept etalon de salarizare.

Cele 24.4 milioane euro, care
reprezinta masa salariala a ASF pentru 728 de angajati, ar
putea sustine 5000 angajati din „Sanatate si Asistenta
Sociala”, la salariul mediu de 1800 lei din acest segment de
activitate. Oare se poate spune ca sapte sute si ceva de angajati de
la ASF, care monitorizeaza o piata de capital „primitiva”, sunt
echivalentul a aproape cinci mii de lucratori in domeniul sanatatii?
Nu vi se pare inspaimantator?

Si nu vi se pare inspaimantator ca
salariul unui chirurg de la Spitalul Fundeni (de 600 de euro) este de
20 de ori mai mic decat salariul dumneavoastra (de 12,000 de euro,
fara prime de vacanta si alte prime)? Aceasta diferenta presupune ca
activitatea dumneavoastra ca membru in Consiliul ASF este cu mult mai
importanta pentru romani decat aceea a unui medic care salveaza o
viata sau o prelungeste cu douazeci de ani.

Sa vedem, in sfarsit, cum arata pietele
financiare din Romania in raport cu celelalte piete europene, ca sa
putem aprecia cat de mare este volumul dumneavoastra de munca si daca
el se reflecta corect in veniturile dumneavoastra.

In conferinta Crearea unei piete
de capital internationale in Romania, pe care ati sustinut-o pe 12
februarie a.c. la BNR (vezi site-ul www.asfromania.ro), ati
aratat ca „piata de capital de la noi este primitiva” si ca
„exista slabiciuni de reglementare si supraveghere.” Ati indicat
de asemenea si care este valoarea intregii burse raportata la PIB si
ati aratat ca Romania, cu un procent de 9.2% in anul 2012, se afla pe
ultimul loc in Europa de est, chiar mai mic decat in Bulgaria. 

Dar cum arata volumul activitatii
dumneavoastra raportat la cel al institutiilor analoage din Anglia,
Franta sau Germania?

Sa incepem cu Anglia. In Anglia, o tara cu
un sector financiar de top si cu cea mai bogata istorie financiara
(din Londra au fost finantate razboaie, guverne etc.), omologul ASF,
adica Financial Services Authority (FSA) avea aproximativ
3500 de angajati in anul 2012. Acestia monitorizau 29,000 de
firmeparticipante la piata de capital. La dumneavoastra in ASF, cu
cei 728 de angajati, numarul institutiilor financiare supravegheate
si reglementate se ridica la aproximativ 740. Pe baza raportului
de activitate 2011/2012, Financial Services Authority declara
ca totalul cheltuielilor cu salariile este de 314 milioane lire
sterline, adica 377 milioane euro.

Impartind aceasta suma la 29,000 firme
supravegheate, rezulta un cost anual de monitorizare pe firma de
aproximativ 13,000 euro. In Romania, costurile salariale ASF
sunt de 24.4 milioane euro, adica doar 6% din cele ale FSA. Insa
aceste costuri salariale impartite la doar cele 740 de firme
supravegheate duc la un cost de 33,000 euro pe
monitorizare, adica de 2.5 ori mai scump ca in Anglia. Cu alte
cuvinte, in Romania un salariat ASF, ca sa isi faca treaba, este
platit, raportat la dimensiunile industriei financiare locale, de 2.5
ori mai mult decat unul de la FSA.

Comparativ cu Franta, situatia din
Romania arata inca mai rusinos. In Franta, echivalentul ASF
este Autorité des Marchés Financières (AMF). In anul
2012, AMF a avut 447 de angajati si cheltuieli totale de 82.9
milioane de euro. Pe baza raportului anual 2012 al AMF, rezulta ca
„les rémunérations du personnel s’élèvent à 31.20 millions
d’euros.” Iata deci ca, cu cheltuieli salariale de 24.4 milioane
de euro, ASF nu este departe de AMF, insa distanta intre piata de
capital din Romania si cea din Franta este, evident, astronomica. De
retinut ca numarul de entitati supuse controalelor AMF a fost de
12,957 in anul 2012, deci in medie un angajat AMF a controlat 27 de
entitati participante la piata. Iata o entitate supraveghetoare cu
adevarat eficienta!

In Germania, autoritatea
financiara este BaFin (Bundesanstalt für
Finanzdienstleistungsaufsicht). In 2012, avea 2336 de angajati si
cheltuieli salariale de 112.3 milioane euro. Conform raportului anual
2012, angajatii BaFin au studii superioare in avocatura, economie,
matematica, statistica si IT. (Cum oare arata pregatirea acestor
oameni, comparata cu cea a salariatilor ASF, angajati dupa criteriul
fiu/fiica, sot/sotie, prieten/prietena, coleg de partid etc?)
Salariul mediu pe angajat BaFin este de 4006 euro. Obiectul
activitatii BaFin consta din 9300 de institutii
financiare. Cum costurile salariale BaFin sunt de 112.3
milioane euro, rezulta ca supravegherea unei institutii participante
la piata de capital este de 12,070 euro, deci cu mult mai mic decat
in Romania (33,000 euro).

Asa aratand lucrurile dupa o privire
comparativa, rezulta ca ne aflam in situatia in care primarul din
Ciorogarla, sa zicem, este platit mai bine decat primarul Londrei, in
care un fotbalist de la FC Vaslui este platit mai bine decat unul de
la Real Madrid s.a.m.d. Cum va explicati, domnule Daianu, ca intr-o
tara saraca precum Romania, cu „o piata de capital primitiva”
(folosesc propriile dumneavoastra cuvinte), ASF foloseste peste 700
de angajati cu salarii care depasesc pe cele ale colegilor lor de la
cele mai importante institutii de politie financiara din
Europa?

Cum se face ca tara clasata ultima dupa
criteriul valorii bursei raportata la PIB ofera cele mai scumpe
servicii de supraveghere din Europa si cele mai mari salarii? Si
asta cu cei mai incompetenti salariati (vezi comparatia cu BaFin-ul
din Germania)?

Cum se face ca ASF are cel putin la fel
de multi angajati precum Autorité des Marchés Financières, cu
un buget de cheltuieli salariale similar, cand numarul de entitati
financiare este cu mult mai mic in Romania, nivelul serviciilor
financiare vadit inferior, iar PIB-urile tarilor nu sunt de comparat
(Romania reprezentand cam 15% fata de Franta)? Cum se explica faptul
ca supravegherea unei entitati financiare participanta la piata de
capital in Romania costa de aproape trei ori mai mult decat in Anglia
si Germania?

De ce cele trei entitati care au format ASF in 2013 au
inregistrat un deficit bugetar de aproape 5 milioane de euro? De ce
oare veniturile ASF din taxa de functionare, si asa prea ridicate
fata de imaturitatea pietelor de capital din Romania, nu au fost
suficiente pentru a acoperi cheltuielile ASF? De ce, cand salariile
ASF sunt de 2.4 ori mai mari decat in insasi industria financiara,
declarati peste tot ca ele sunt aliniate la aceasta industrie?

As putea glosa la nesfarsit pe
caracterul total imoral al comportamentului institutiei care
plateste, pentru o activitate plina de „slabiciuni de reglementare
si supraveghere” (cuvintele dumneavoastra), oameni necalificati
anume, cu salarii care sar din grila de profil de pe intreaga
planeta. N-am sa va intreb cum va simtiti cand dumneavoastra va apar
lunar in cont sume de 20 de ori mai mari decat ale medicilor care
salveaza vieti si de 30 de ori mai mari decat salariul mediu din
Romania.

Am sa va gasesc chiar o scuza, spunand
ca nu faceti, toti cei de-acolo, decat sa va aliniati naturii umane
muscate de fiara lacomiei. Nu sunteti unici pe lume. Fiara lacomiei,
care se ascunde in viscerele fiintei umane torturand-o in cele mai
hidoase chipuri, e veche de cand lumea. Ea nu poate fi domesticita cu
vorbe frumoase, cu precepte de morala sau religie, cu aluzii la
nerusinare si cu trimiteri la cantitatea de suferinta existenta pe
lume. Fiara lacomiei se trezeste in mai toti oamenii care vin in
contact cu locurile unde apar banii.

Asadar, nu sunteti singurii pe lume
locuiti de fiara lacomiei, care, alaturi de cea a invidiei si a urii,
face din om cea mai cumplita creatura. Dar sunteti, cu cazul
Romaniei, singurii pentru care (ordonantele de guvern v-au dat doar
drepturi!) nu s-au creat mecanisme de supraveghere pentru a tine
fiara lacomiei in lesa. Cine-i controleaza si supravegheaza pe cei
care au pe mana controlul si supravegherea unei piete de 15 miliarde
de euro? In Romania, fiara lacomiei traieste in libertate si sfasie
tot ce-i iese in cale. Are colti si ghiare de otel.

Si dumneavoastra si seful dumneavoastra
de la ASF, cel cu 72,000 de euro pe finalul lui 2013, sunteti (sau
ati fost) inscrisi, daca nu ma insel la liberali. Cunoasteti cumva
urmatorul amanunt din biografia parintelui liberalilor romani, Ion C.
Bratianu? Iata-l: „Omul acela nu avea alt scop in viata decat a-si
servi tara. […] Cand, exilat, lucra la Unirea Principatelor si
abolirea protectoratului rusesc, isi vindea mosiile si rupea logodna
cu o femeie aleasa din iubire; cand hotari aducerea dinastiei
straine, isi parasi sotia in momentul nasterii, cu un copil bolnav,
pe moarte, si mai vandu o mosie”.

Dupa o suta cincizeci de ani lucrurile
au ajuns in punctul opus. „A-si servi tara”? Vorbe-n vant! A lua
din ea cat poti! Nu mai avem nimic sa-i dam. Istoria ultimelor
decenii ne-a schimonosit sufleteste. Dar cata vreme va mai fi de
luat? Va imaginez, impreuna cu colegii dumneavoastra de la ASF,
privind la tarisoara noastra. Vad de-asupra capetelor dumneavoastra,
in norisorul acela care in benzile desenate ne arata ce are
personajul pe creier, o enorma vaca care de-abia se mai tine pe
picioare. O vaca tot mai slaba, dar care, cat inca mai sufla, trebuie
in continuare mulsa.

Citeste si:
Cum
motiveaza Rusanu salariile uriase de la ASF: „In 2012 erau si
mai mari”

Basescu cere
Parlamentului revocarea imediata a intregii conduceri ASF: „Este o
cloaca”