Conferinta ONU pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) si Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) au constatat totusi ca strategiile de investitii din ultimele luni au mentinut pietele deschise si au promovat fluxurile de investitii.
Raportul analizeaza masurile guvernamentale in domeniul investitiilor din intervalul noiembrie 2009-mai 2010 si estimeaza ca angajamentele publice totale ale statelor din G20, sub forma de achizitii de actiuni, imprumuturi si garantii, depaseau, la data de 20 mai, 1.000 de miliarde de dolari.
Cel mai elocvent exemplu al unor astfel de masuri este programul TARP de sustinere financiara a companiilor cu probleme din Statele Unite, de 700 miliarde de dolari.
Trezoreria SUA a anuntat in luna mai ca programul TARP va costa in final circa 105 miliarde dolari dupa rambursarea fondurilor de catre beneficiari si cresterea pretului actiunilor aflate in proprietatea statului, precum cele ale Citigroup.
Kathryn Gordon, analist la OCDE, considera ca sustinerea financiara de care au beneficat sute de companii financiare si circa 20.000 de companii din afara acestui sector reprezinta in ultima instanta o discriminare pentru operatorii care nu au avut astfel de legaturi cu statul.
„Guvernele continua sa se angajeze in relatii directe cu companii, iar acest fapt reprezinta un motiv de mare ingrijorare. Recunoastem ca aceste relatii sunt necesare pe timp de criza, dar sunt o sursa de ingrijorare pentru investitiile internationale”, a spus Gordon.
Potrivit UNCTAD si OCDE, programele de salvare si sustinere financiara au tendinta sa devina rigide, afectand fluxurile de investitii.
„Aceste programe trebuie retrase de indata ce conditiile economice vor permite, pentru a arata investitorilor locali si straini ca se revine la conditii concurentiale normale”, se arata in raport.
Studiul a fost comandat de statele G20 pentru summitul de la Toronto de la sfarsitul lunii iunie.