Sorin Minea, presedintele Angst, considera ca bancile nu isi flexibilizeaza suficient ofertele in functie de clienti, iar cei care au un istoric bun de plata nu beneficiaza de facilitati, asa cum se intampla in alte tari.
Pentru ca au creditat prea riscant inainte de criza, iar acum se confrunta cu restante, finantatorii au tendinta sa fie excesiv de prudenti si sa trateze la fel bunii si rau platinicii, dar „e gresit ca bun platnicii sa plateasca pentru cei care au gresit in trecut”, spune la randul sau Radu Dinescu, seful Uniunii Nationale a Transportatorilor Rutieri din Romania.
„Este putin jenant cand te duci la discutii si ei incep sa iti vorbeasca despre riscul de tara, despre costurile suplimentare pe care le presupune acesta, pe care ei trebuie sa le introduca in dobanzi”, a comentat Minea.
Bancile justifica de regula dobanzile mari prin nivelul mare al costului de tara, care este in prezent de 2,5% si care intervine la calculul dobanzilor creditelor in valuta.
Minea atrage atentia ca in marja totala destul de mare a creditului pe care l-a accesat, banca a mai inclus un cost suplimentar provenit din riscul pe care il asociaza clientului, si care i se pare de neexplicat, luand in calcul ca Angst a fost intotdeauna bun-platnic. Patronul companiei a mentionat ca dobanda pe care a reusit sa o negocieze cu banca este de circa 5 – 5,2% pe an, la euro.
O problema similara ridica Radu Dinescu, exemplul fiind insa adaptat la cazurile observate in lumea transportatorilor. „Bun-platnicii nu beneficiaza de facilitati, in schimb bancile inchid de multe ori ochii atunci cand este vorba de rau platnici. De multe ori ele au tendinta de a pasui mai degraba micul datornic care o restanta. Probabil ca se gandesc ca expunerea pe care o au in cazul lui este mai mica decat la rau-platnicii mari, deci o trec cu vederea”, a spus acesta.
Bancherii sustin insa ca nu toate bancile au acces la costuri similare atunci cand se imprumuta de la banca mama, asa incat sa ofere toate aceleasi dobanzi. In plus, explica ei, costurile mari pe care bancile le percep unora dintre debitori, fie acestia si bun platnici, se datoreaza riscului pe care bancile il asociaza domeniului in care opereaza firma.
Chiar si cei care au reusit sa gaseasca intelegere la banci si sa negocieze conditii mai bune de cost, in baza istoricului bun de plata, au probleme vizavi de alte cerinte.
Astfel, Ioan Nani, presedintele companiei de medicamente Antibiotice Iasi, a declarat pentru DailyBusiness.ro ca beneficiaza de costuri bune la credite, institutia de credit cu care lucreaza oferindu-i o dobanda a carei marja este cu doar 2-3% peste cea interbancara, la imprumuturile in valuta.
In afara costurilor, bancile ii cer insa garantii foarte mari, in ciuda istoricului foarte bun de plata pe care il are. „Pentru un credit de capital de lucru am oferit garantii care acopereau 250% creditul”, a declarat Nani. El spune insa ca Antibiotice este un caz fericit, in conditiile in care compania nu isi bazeaza foarte mult activitatea pe credite.
„Doar 25% din activele companiei sunt blocate sub forma de garantii”, spune Nani. Cu toate acestea, o companie care are mare nevoie de credite si-ar vedea limitat accesul la credite, din cauza garantiilor mari cerute de banci.
Oamenii de afaceri au gasit insa o explicatie pentru costurile mari si serviciile destul de inflexibile ale bancilor: concurenta acerba a statului, care a fost dispus sa se imprumute la orice pret, ceea ce a facut ca pentru banci cererea privata sa devina neimportanta.
Potrivit lui Minea, multe banci au redus drastic creditele noi acordate. Acesta a declarat ca a vazut in piata un comportament diferit al bancilor in privinta creditarii, in functie de marime: „Cele mari au restrictionat mult creditele, cele mici ofera, dar la costuri mari”.
In opinia lui Eugen Radulescu, cosilier in cadrul bancii centrale, situatia este greu de comentat in conditiile in care criza a pus in dificultate toate companiile.
Facilitati care nu usureaza soarta debitorilor
O alta problema pe care o ridica oamenii de afaceri este ca facilitatile oferite de banci clientilor cu probleme sunt uneori inacceptabile, din cauza costurilor mari pe care le implica.
„Chiar daca bancile au oferit solutii de genul reesalonarii creditelor sau acordarea unei perioade de gratie, ele presupun costuri suplimentare mari, deci sunt solutii greu de acceptat”, sustine Dinescu.
„Daca intervalul in care o companie reuseste sa isi plateasca rata a crescut mult, atunci bancile ar trebui sa adapteze si graficul de rambursare al creditului, mai ales ca este in interesul ambelor parti. Cand executa un credit oferit unui transportator, ar trebui sa se gandeasca la faptul ca recuperarea masinilor nu le ajuta. Presupune costuri suplimentare cu depozitarea, asigurarea. Mai bine ar gasi solutii viabile si care sa fie in avantajul clientilor, asa incat contractul sa poata continua”, este de parere Dinescu.
Dinescu a mentionat ca este totusi optimist si asteapta ca in 2010 bancile sa vina cu solutii mai bune pentru companiile care se confrunta cu dificultati.