Omul care spune ca a fost vizitat de toti miliardarii din Top 300: Pe banci nu le mai intereseaza nici Romania, nici Europa

AVAB a fost creata de statul roman la recomandarea Bancii Mondiale pentru a administra activele fostelor banci de stat falimentare, Bancorex si Banca Agricola, precum si alte imprumuturi garantate de stat, in valoare totala de 4 miliarde de dolari.

Ionel Blanculescu, actualmente managerul companiei Consultanta&Investigatii Financiare, a condus AVAB in perioada 1998 – 2003, in diverse functii, de la director la director general si presedinte.

In anul 2000, PricewaterhouseCooper’s a facut un raport de evaluare al activitatii AVAB din care a reiesit ca autoritatea reusise sa recupereze circa 22% din creantele bancare. Intre timp, sumele recuperate efectiv au urcat la 40%. Potrivit lui Ionel Blanculescu, luand in calcul ca au fost recuperari directe de bani, dar si companii care au fost cumparate de stat si care sunt acum generatoare de venituri pentru buget, valoarea veniturilor generate catre stat din activitatea AVAB urca spre 70 – 80% din totalul creantelor.

Statul a transferat partea „sanatoasa” a Bancorex catre BCR, iar Banca Agricola a fost cumparata de catre Raiffeisen Bank.

DailyBusiness.ro : Sunt voci care spun ca situatia sistemului bancar locala se inrautateste. Cum vi se par actualele conditii fata de criza din ’98- ’99?
Ionel Blanculescu : Criza din anii ’98 – ’99 a aparut in special din cauza creditelor acordate companiilor. De exemplu, Bancorex acordase 95% din credite in valuta. Prima mare lovitura data firmelor creditate a fost in 1997, cand peste noapte s-a dublat cursul de schimb, iar moneda nationala, in care produceau companiile romanesti, s-a devalorizat cu 100%. Asta a insemnat o lovitura groaznica la nivelul companiilor indatorate.

Exista deci o diferenta enorma intre conditiile care au generat criza din anii ’98-’99 fata de conditiile de astazi, in care bancile au in cea mai mare parte capital strain privat si, mai mult, nu s-au aflat in niciun moment in stare de criza financiara.

DB : Care a fost situatia la Banca Agricola?
IB : Acolo a fost o situatie mult mai grava. Banii s-au irosit pe credite care nu aveau cum sa fie performante. Aceasta banca a reprezentat pentru mediul bancar romanesc expresia cea mai clara a empirismului bancar, a cum nu trebuie sa faci activitate bancara.

DB : Cand incercati recuperarea creditelor nu au fost probleme de ingerinte politice? Se spune ca multi dintre oamenii de afaceri care s-au imprumutat de la Bancorex au avut si sustinere politica.
IB : Nu a contat sustinerea politica. Toti miliardarii din Top 300 au trecut pe la mine. De fapt, nu era o rusine, AVAB fiind o institutie care lucra foarte mult cu investitorii, inclusiv cu cei straini.

Din 2004 incoace, insa, AVAB a fuzionat cu APAPS-ul (Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului), ceea ce reprezenta un conflict de interese, deoarece pentru companiile de stat debitoare noua institutie creata, AVAS, reprezenta si proprietar si creditor in acelasi timp si dupa cum stim este o ineptie ca proprietarul sa se execute pe el insusi.. Activitatea de recuperare a continuat ca un simplu departament in cadrul companiei.

DB : Revenind, cum vi se pare criza bancara de acum fata de cea din 1998 – 1990?
IB : Fata de acea perioada, cand problemele erau generate de sectorul corporate, in prezent disfunctiile au aparut in sectorul retail, al populatiei. Bancile platesc pretul inconstientei lor, din anii cand au creditat masiv.

Ceea ce trebuie retinut este faptul ca actuala criza globala si nationala a modificat radical comportamentul bancilor, pentru o perioada de cel putin 5-6 ani acestea nemaicreditand economia romaneasca asa cum au facut-o. Ele isi vor gestiona pur si simplu portofoliul de credite existent.

DB : Aveti multi clienti companii. Cum vi se pare situatia creditelor corporate, din ceea ce va comunica ei?
IB : Companiile sufera si ele destul de tare, pentru ca s-au schimbat dramatic conditiile de piata, dar bancile nu au niciun interes sa spuna acest lucru, pentru ca ar avea probleme de imagine.

Companiile care au fost prinse de criza pe picior gresit, cu credite mari in derulare, isi plang de mila in prezent, ingrosand randurile insolventilor sau incercand restructurari ale datoriilor. Cele care au nevoie astazi de finantare isi pot lua adio de la acest sprijin, bancile avand astazi alte preocupari, nu aceea de a investi intr-o economie pe care nu o intelege nimeni si o fura toti, prin marea evaziune fiscala

DB : Ce relatie au aceste companii cu bancile?
IB : In prezent nu se mai acorda refinantari pentru ca marile banci nu mai crediteaza Romania. Nu mai suntem pentru ele o tinta nici noi, nici restul Europei emergente si nici chiar Europa. Europa isi redefineste rolul, iar in prezent suprematia este detinuta de catre China, Brazilia si India. Acesta sunt urmatoarele tinte ale sistemului bancar. Banii se indreapta acolo.

DB : Cum simt companiile locale aceasta reticenta a bancilor?
IB : Se plimba pe la toate bancile, sunt analizate, dar nimeni nu le mai ofera credite. Bancile incearca atunci sa restructureze creditele vechi, iar cand aceasta activitate le plictiseste si oboseste vand catre recuperatori specializati pachete intregi de credite. Tot ce a putut fi restructurat s-a cam restructurat deja in 2009, iar acum se indreapta spre executare silita.

In plus, in sistemul bancar se va introduce sistemul Basel III care vrea sa securizeze bancile asa incat daca va mai veni o noua criza sa nu se mai intample ce s-a intamplat. Bancile vor trebui mai bine capitalizate. Asta inseamna ca la nivel european vor trebui aduse mii de miliarde de euro pentru capitaluri, ceea ce din nou diminueaza fondurile pentru imprumuturi.

Asta inseamna ca bancile nu vor mai finanta Romania, si multe firme vor intra in incapacitate de plata a creditelor luate in trecut.

Vom vedea tot felul de anomalii: banci care executa ce pot sa execute, banci care preiau in proprietate, banci care intra in actionariatele companiilor. Banca este obligata sa intre in campul real economic si sa dezvolte diverse alte activitati.

DB : Totusi, exporturile au inceput cat de cat sa isi revina. In plus, la nivel european, desi avem cele mai proaste perspective de evolutie economica in acest an, efectul de contaminare ar putea functiona, asa incat sa ne revigoram si noi impreuna cu ceilalti. In ciuda acestor evolutii credeti ca degradarea creditelor pe segmentul corporate va continua?
IB : Da, matematic nu exista argumente sa consideram ca va fi altfel. Nu stim viteza si planurile pe care le vor avea bancile, dar luand in calcul ce se intampla la nivel international, cam asta este viitorul, destul de sumblu, nu numai pentru Romania, ci si pentru Europa.

DB : Un oficial al UniCredit spunea recent ca ponderea creditelor neperformante in total poate ajunge la 20% la finele anului. Credeti ca am putea vedea banci puternic destabilizate de nivelul creditelor neperformante, care sa falimenteze?
IB : Bancile sunt foarte puternice. Si creditul acordat noua de catre FMI este tot rezultatul lobby-ului corporatiilor financiare internationale. O conditie pentru acordarea sa a fost reducerea rezervelor minime obligatorii. Circa 10 miliarde de euro din cele 12 care au venit de la FMI merg la BNR si nu spre finantarea statului. Mai mult, observati puterea lor de lobby si influenta pe care si-au exercitat-o asupra OUG 50, privind creditele pentru populatie, si care s-a concretizat in deturnarea acesteia de la sensul initial.

Corporatiile financiare au o putere extraordinara. Ele vor continua sa faca afaceri cu statele, obtinand tot felul de facilitati.

Bancile au creat mostruoasa criza cu care lumea intreaga se confrunta, si tot ele castiga deoarece se considera ca sunt „too big to fail” (prea mari ca sa dea faliment n.r.), asa ca „fail” (dau faliment n.r.) celelalte afaceri.

In concluzie, bancile au abilitatea necesara sa nu sufere extrem de mult de pe urma creditelor devenite neperformante in Romania.

DB : Ce decizie va asteptati sa ia bancile in privinta clientilor corporate?
IB : Cred ca se va ajunge la un compromis cu clientii. Bancile sunt constiente ca nu au cum sa arunce in faliment aceste companii si vor cauta o linie mediana de refinantari peste refinantari. „Rostogolirea” cred ca va fi cuvantul de ordine peste 2 ani.

DB : Cum vi se pare politica de austeritate a guvernului?
IB : Sunt un adept al austeritatii. Cred ca este mai bine sa iti mentii echilibrele si sa consumi atat cat iti poti permite. Consumul nu trebuie sa creasca in orice conditii. Dar nu stiu cat de mult va tine. Cred ca 2011 va fi inca de la jumatate un an electoral. Probabil pentru acel an politicienii se pregatesc sa introduca alte facilitati, vor deschide din nou robinetele risipei populiste.

DB : Cum vedeti rezolvarea problemei bugetului?
IB : Cred ca una din cele mai mari probleme este evaziunea, care este foarte mare. Este o nebunie ce sa intampla acum si ce se intampla anii trecuti.

Spre exemplu, in 2007 am avut 231 miliarde euro cifra de afaceri in Romania, iar in 2008 am avut 260 de miliarde, deci dublul PIB-ului. Ei bine, in acea perioada, cand erau profituri de 50 – 60%, firmele au declarat castiguri de 3% pentru 2007 si de 5% pentru 2008. Deci statul nu a castigat nimic de pe urma anilor de boom economic. Si aceasta din cauza marii evaziuni fiscale si a fraudei fiscale.

DB : Care sunt modalitatile principale de ascundere a profiturilor?
IB : In primul rand preturile de transfer, care reprezinta apogeul in materie de evaziune. Totodata, exista frauda fiscala la nivel de TVA.

DB : Cum functioneaza preturile de transfer?
IB : Procedura de transfer pricing, asa cum este cunoscuta in termeni de specialitate, se poate realiza pe doua directii, de intrare sau de iesire din Romania. Pe sensul de intrare, produsul, care are o valoare de 100 euro, sa spunem, si a fost creat in Singapore sau Panama, este vandut nu direct catre Romania, ci prin Cipru, unde ajunge la 150 euro. Marja de 50 de euro de profit se impoziteaza foarte putin, deoarece taxele din Cipru sunt mici. In Romania, produsul ajunge la 150 euro ca si achizitie intracomunitara, si este vandut aici cu 151 euro, de fapt nemaiexistand profit de impozitat.

Solutia pentru contracararea acestei operatiuni, ce pagubeste Romania cu sume cuprinse intre 7-10 miliarde euro anual, o reprezinta impozitul pe cifra de afaceri, asa cum face Ungaria astazi, si nu pe profitul care, fiind „lucrat”, nu mai exista. Ar trebui sa facem ca ungurii, si sa impozitam in medie cu 3% cifra de afaceri. In Ungaria impozitul este de pana la 6,5%.