Opinii: Romania in Criza – paradoxuri economice

Autor: Daniel Cazangiu

Un prim paradox pentru unii analisti este evolutia necorelata a monedei nationale de pe piata monetara comparativ cu celelalte valute din tarile din regiune, precum si expectativa BNR-ului de a interveni. Asteptarile ca leul sa-si revina, bazate pe diverse supozitii, nu au un fundament real si sunt menite doar la mentinerea unui calm si a unei increderi aparente in randul populatiei.

Se stie ca valoarea unei monede este data de capacitatea acelei economii de a genera bunuri si servicii. Pentru aceasta, o economie are nevoie de capacitati reale de productie si de personal bine pregatit, ceea ce nu este cazul Romaniei. Analizand comparativ economia romaneasca cu cea poloneza, a carei moneda – zlotul – a cunoscut cea mai mare apreciere in ultima vreme, ajungem la concluzia ca specula si consumul nu pot sa alimenteze o crestere economica de durata, solida, si care sa ne fereasca de perioade de criza.

In consecinta, deprecierea continua a leului este una normala deoarece cresterea pana la saturatie a creditarii a exacerbat consumul raportat la capacitatea de a genera plus valoare, iar specula a umflat preturile pe imobiliar la niveluri nesustenabile. Ca atare vom asista in continuare pe piata monetara la deprecieri in lant, cursul urmand sa testeze noi praguri si noi recorduri negative; o stabilizare o intrevad numai la un nivel care poate fi sustinut de „performantele” economiei romanesti.

Interventia bancii nationale in a stopa declinul leului se lasa asteptata. Motivatia principala a acestei expectative este frica de a nu diminua inutil rezerva valutara nationala incercand sa mentina un curs artificial, care nu reflecta realitatea. Sunt sigur ca va exista o interventie consistenta, dar numai in momentul in care analizele acestei institutii vor da ca sustenabil un anumit curs.

Contextul politic destul de neclar (nu aveam inca o proiectie bugetara si politici comune ale Guvernului si BNR-ului) si prelungirea acestui climat vor face primul trimestru al acestui an destul de putin predictibil, fapt care va duce la continuarea trendului de depreciere a monedei.

Un alt paradox este consituit de reticenta bancilor de a relua creditarea, in ciuda declaratiilor oficiale privind soliditatea sistemului bancar romanesc si a bunei capitalizari a acestuia.

Masura de a reduce RMO la pasivele in lei, care a dus la o crestere a lichiditatilor scripturale din banci, a avut scopul de a stimula reluarea creditarii. Numai ca lichiditatile fizice (cash) din trezoreriile bancilor sunt foarte reduse, iar in cazul reluarii creditarii este foarte posibil sa apara situatia in care un credit este primit in cont (sau pe card), iar banca sa nu poata onora o eventuala cerere de retragere de numerar; aceasta va duce in mod sigur la falimentul capitalului de incredere in banca respectiva si va alunga si posibilii detinatori de economii care vor sa le plaseze in depozite. Deci acea banca isi va inchide portile.

Sistemul bancar romanesc va fi solid si functional in conditiile actuale atata timp cat creditarea va fi aproape inghetata. Pentru a da drumul la credite, bancile au nevoie de reglementari suplimentare care sa stimuleze utilizarea lichiditatilor scripturale.

Cel de-al treilea paradox al analistilor, care se incapataneaza sa creada ca si anul acesta vom avea o crestere economica cat de mica, este contrastul dintre cresterea avuta in 2008 si declinul accentuat din ultimele luni, recesiunea fiind aproape o certitudine.

Anul 2009 se va caracteriza in mod sigur prin recesiune, care de altfel a inceput sa se instaleze: moneda se depreciaza, inflatia si preturile nominale cresc, numarul somerilor creste, deficitul bugetar se accetueaza si nivelul de trai pe ansamblul societatii scade. Dupa un an in care am fost campionii Europei la crestere eonomica plonjam direct in recesiune datorita faptului ca fundamentul cresterii a fost unul bazat pe consum si specula, fara o gandire pe termen lung care sa fie reflectata in politicile fiscale.

Cercul vicios deschis de ajungerea la limita maxima speculativa a preturilor a dus in mod implicit la inghetarea creditarii. Efectul de domino a dus apoi la retragerea fondurilor si concomitent la scaderea consumului, urmate de cresterea somajului si de deprecierea leului.

Deficitul bugetar creat prin scaderea drastica a veniturilor din taxa pe consum (TVA) va face imposibila demararea investitiilor in infrastructura ca masura salvatoare pe termen scurt.

Un alt aspect important care va duce la adancirea crizei economice in Romania este structura populatiei active ocupate. In conditiile in care 3,5 milioane de persoane care lucreaza in mediu privat sunt obligate sa intretina din impozitele si taxele pe care le platesc 1,5 milioane de bugetari si peste 4,5 milioane de pensionari, cresterea somajului devine o problema majora si o provocare pentru noul guvern. Masurile recente de austeritate dovedesc constientizarea de catre factorul politic a iminentei „aterizari fortate” a economiei romanesti.

Despre Daniel Cazangiu: Am absolvit ASE Bucuresti, lucrez in domeniul economic si am legaturi cu mediul de afaceri romanesc, in special cu administrarea afacerilor, atat economic cat si juridic.

Pasiunea de a cunoaste cat mai in amanunt cauzele fenomenelor economice m-a condus spre acumularea unui bagaj de cunostinte, iar intriga care m-a determinat sa trec si in domeniul jurnalistic – complementar cu activitatea mea de baza – se constituie din deciziile adoptate la nivel macroeconomic in Romania; spun asta fara a lansa o apreciere asupra acestor decizii, deoarece toti le simtim pe pielea noastra.