”Statul va pierde in orice conditii, deoarece contractul este absolut beton si a fost o prostie sa il puna in buget”, a spus fostul actionar majoritar de la Rompetrol.
Omul de afaceri a declarat ca statul, daca vrea sa faca rost de bani, sa vanda actiunile primite in contul obligatiunilor.
”Din punctul meu de vedere datoria mea catre stat a fost platita, deoarece a fost scazuta din pretul de vanzare al Rompetrol. Faptul ca grupul kazah nu le plateste e problema lor.”, a mai spus Patriciu.
Omul de afaceri a declarat ca nu se asteapta ca actionarul majoritar de la Rompetrol Rafinare sa plateasca vreun ban statului.
”Ciclul economic face ca in acest moment rafinariile sa nu fie profitabile. In 2007 sau 2009 eu as fi platit datoria statului roman. Atunci eram pe profit”, a mai spus Patriciu.
Omul de afaceri a explicat intr-o discutie cu jurnalistii ca aceste datorii sunt unele fictive, pe care nu si le-a asumat.
El a precizat ca la momentul achizitiei rafinariei Petromidia, aceasta era cea mai scumpa din Estul Europei, in raport cu tona de titei prelucrata, valorand 50 mil. dolari.
Cel mai mare proces din istoria corporatista a Romaniei
Diferendul dintre statul roman si Rompetrol Group se va rezolva, cel mai probabil, in justitie. Premierul Emil Boc a declarat, vineri, ca statul roman va contesta in instanta decizia AGA Rompetrol Rafinare de a converti in actiuni obligatiunile emise de statul roman in contul datoriilor de peste 500 de milioane de euro.
„Statul roman va contesta in instanta toate actiunile efectuate de Rompetrol care sunt in afara actelor normative in vigoare in Romania si vom recupera in instanta aceste sume de bani”, a spus Boc.
In urma deciziei actionarilor Rompetrol, statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, a redevenit actionar la Rompetrol Rafinare, cu 44,6959 la suta din capitalul social.
Grupul Rompetrol va detine 54,6% din actiunile Rompetrol Rafinare.
In octombrie 2003, Guvernul a emis o ordonanta privind transformarea in obligatiuni cu o maturitate de sapte ani a restantelor bugetare ale Rompetrol existente la 30 septembrie 2003, in valoare de 603 milioane de dolari, inclusiv dobanzi si penalitati.
Rompetrol Rafinare a rascumparat in luna august obligatiuni in valoare de 71 milioane de dolari de la stat, printr-un credit de la actionarul majoritar.
In luna august, Rompetrol Rafinare a fost actionata in instanta de catre Ministerul Finantelor Publice, care a contestat o majorare de capital de 329,4 milioane de lei, decisa de grupul petrolier in luna iunie, suma care urma sa fie utilizata pentru plata unei parti din obligatiunile datorate catre stat.
Daca statul va vinde la bursa actiunile primite la Rompetrol Rafinare, ar incasa 1,184 miliarde de lei, suma rezulata din inmultirea numarului de actiuni la rafinarie, respectiv 19,7 miliarde de titluri, cu cel mai recent pret al actiunilor companiei la BVB, de 0,0601 lei.
Istoria unei privatizari controversate
Povestea afacerii Rompetrol a inceput acum 10 ani. La 1 noiembrie 2000, Fondul Proprietatii de Stat (FPS) si Rompetrol Group BV Rotterdam, controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu, semnau contractul de privatizare al combinatului petrochimic Petromidia Navodari. O afacere vazuta la vremea respectiva ca un adevarat succes pentru Romania.
FPS vindea pachetul de 69,991% din actiuni pentru 50,517 milioane dolari, iar Rompetrol se angaja sa preia datoriile Petromidia, in valoare de 340 milioane dolari, si sa investeasca alte 225 milioane dolari in modernizare.
Rompetrol a platit pretul actiunilor, iar in privinta datoriilor, in urma negocierilor cu guvernele Mugur Isarescu si Adrian Nastase, s-a ajuns la un compromis, reprezentat de Ordonanta de Urgenta 118/2003.
Conform actului normativ, autoritatile erau de acord cu amanarea platii datoriilor timp de 7 ani, pe principiul sprijinirii investitorului strategic.
Compromisul era reprezentat de lansarea unor obligatiuni, evaluate in prezent la 570 milioane de euro, purtatoare de dobanda, ce urmau sa fie achitate in septembrie 2010. Interesant este faptul ca ordonanta lasa la latitudinea Rompetrol dreptul de a alege daca plateste datoria sau o converteste in actiuni. O chestie interpretabila de care acum, KazMunaiGaz vrea sa se foloseasca.
Mihai Tanasescu, ministrul Finantelor din guvernul Nastase, declara, la vremea respectiva, ca aceasta solutie va permite contribuabilului sa poata plati in continuare taxe catre bugetul de stat, sa isi continue investitiile si sa dezvolte compania.
Analistii economici spun ca, dincolo de interesele politico-economice ce au guvernat negocierea contractului de privatizare si pretul mic platit de Rompetrol, solutia aleasa nu a fost tocmai rea, avand in vedere situatia economica a acelor vremuri.
”N-au gandit-o tocmai prost. Decat sa stearga datoriile Petromidia, au reusit sa determine noul proprietar sa le accepte”, a declarat analistul Cristian Dinulescu.
„S-a mers pe premiza ca peste 7 ani, Rompetrol urma sa fie pe profit, iar statul va avea oricum de castigat. Ori va lua banii pe obligatiuni, ori va prelua actiuni la o firma profitabila. In plus, Rompetrol se angaja sa plateasca dobanzi de cateva zeci de milioane de euro anual”, a mai spus Dinulescu.
Pana ce obligatiunile sa ajunga la scadenta, Dinu Patriciu a vandut Rompetrol catre kazahii de la KazMunaiGaz, in urma a doua tranzactii, incheiate in 2007 si 2009, ce au vizat 75% respectiv 25% din actiuni.
Omul de afaceri „s-a spalat astfel pe maini” de problema datoriei istorice si a incasat o suma estimata de presa la cel putin 1 miliard de euro. In 2000, platise numai 50,5 milioane de dolari pe 69,991% din actiuni.
Interesant este faptul ca firma din Kazahstan a preluat datoria Rompetrol cu seninatate.
„Preluam toata povara raspunderii datoriilor existente. Va trebui sa platim datoriile si ducem negocieri cu o alianta de banci internationale. KazMunaiGaz are posibilitatea de a plati datoriile”, declara la acea vreme Kabyldin Kairgeldy, presedintele KazMunaiGaz.
”In 2007, cand au preluat 75% din actiuni, economia mondiala crestea ca in basme. Nimeni nu se astepta sa vina criza. Rompetrol reprezenta poarta lor de intrare catre piata Uniunii Europene. 560 milioane de euro erau nimic fata de potentialul de castig”, explica analistul Cristian Dinulescu.
Intre timp insa, planurile le-au fost date peste cap de recesiunea mondiala.