Profilul infractorului tipic arata ca cel mai adesea este vorba de barbati intre 36 si 55 de ani, cei mai multi avand minim 6 ani de vechime in companie.
Studiul a luat in calcul un esantion de 360 de cazuri de infractiuni economice, analizate de departamentele juridice KPMG din Europa, Orientul Mijlociu si Africa. Este vorba de primul studiu de acest gen din ultimii ani, conform KPMG.
In 89% din cazuri, infractorul a actionat impotriva propriei companiei. In 20% din cazuri, el a avut complici din afara companiei.
60% din infractori provin din conducerea companiei, inclusiv din consiliul de administratie.
Cel mai probabil, infractorul provine din departamentul financiar, urmat de departamentele operationale si de vanzari, dupa care in clasament se situeaza pozitia de CEO.
In 68% din cazuri, infractorul a actionat pe cont propriu, ceea ce a dus la concluzia ca increderea in colegi este unul dintre principalii factori de risc in aceste cazuri. Totusi, concluzia studiului nu ar trebui sa fie faptul ca „fiecare angajat este un potential infractor”, ci faptul ca riscul trebuie evaluat prin prisma a trei factori principali, cunoscuti sub numele de „triunghiul care favorizeaza frauda”. Cei trei factori sunt oportunitatea (slabiciuni ale sistemelor interne de control, care il fac sa creada pe potentialul infractor ca poate sa aiba succes si sa nu fie prins), motivul (dificultati financiare, de pilda) si rationalizarea (justificarea infractorului in fata propriei persoane a motivelor pentru care ceea ce urmeaza sa faca este corect).
„Rare sunt cazurile in care companiile reusesc sa isi recupereze pierderile financiare”, spune Gabor Amon, Forensic Senior Manager la KPMG Romania. „Acest lucru este accentuat si de faptul ca de obicei este nevoie de mai multi ani pentru remedierea unei astfel de situatii. O actiune preventiva (cum ar fi introducerea masurilor de etica si integritate, inclusiv la nivel de top management) este intotdeauna o masura mai eficienta si mai economicoasa”, a mai spus oficialul KPMG Romania.