La 10 ani de la privatizarea Petromidia, statul se intoarce in companie de aceasta data, insa, din postura de actionar minoritar. In 2003, in momentul privatizarii rafinariei, statul oferea investitorului, omul de afaceri Dinu Patriciu, un ragaz de 7 ani pentru a plati datoriile Petromidia, evaluate in prezent la 570 de milioane de euro.
Solutia gasita a fost atunci emiterea unor obligatiuni pe termen de 7 ani, care urmau sa fie rascumparate de investitor pana la scadenta (30 septembrie 2010) sau transformate in actiuni. Guvernul juca practic la doua capete. Ori se alegea cu banii, ori primea actiuni la o companie cu potential.
Astazi, in ziua scadentei, Guvernul ar fi vrut mai degraba sa primeasca banii decat actiuni. Cei peste 2,4 miliarde de lei cat valoreaza obligatiunile ar acoperi o parte din deficitul bugetar.
In plus, daca ar accepta sa devina actionar, n-ar avea prea mare lucru de castigat. Rompetrol inregistreaza pierderi, deci adio profit, si nici n-ar avea putere de decizie, avand in vedere statutul de actionar minoritar.
[img=908][/img]
Bunurile Rompetrol, scoase la vanzare?
Sorin Blejnar, presedintele ANAF, a declarat ca daca Rompetrol va decide coversia obligatiunilor in actiuni, se va trece la executarea silita a bunurilor pe care s-a pus deja sechestru.
„Nu am pus sechestru pe instalatii si utilaje implicate in activitatea de productie. Nu intentionam sa le inchidem firma.
Este o masura de precautie instituita cu scopul de a impiedica instrainarea unor bunuri”, a afirmat Blejnar.
Bineinteles, kazahii de la KazMunaiGaz resping orice actiune de acest gen si ameninta cu justitia. Ei considera ca, prin conversia obligatiunilor in actiuni, nu fac altceva decat sa respecte legea. Mai mult, ameninta voalat ca, daca se va ajunge la executarea silita, ar putea inchide compania.
[img=905]Dimitry Grigoryev[/img]
„Din punct de vedere economic, daca analizam preturile la produse petroliere, s-ar parea ca este mai bine sa inchidem rafinaria. Preturile la petrol sunt relativ ridicate, marja de profit este foarte mica, toate rafinariile din lumea intreaga merg pe pierdere”, a spus Dimitry Grigoryev, directorul financiar al Grupului Rompetrol.
Grupul Rompetrol a angajat patru dintre cele mai mari case de avocatura locale pentru a-l reprezenta in acest caz, care ar putea fi cel mai mare proces din istoria corporatista a Romaniei.
Opiniile avocatilor despre acest proces le puteti citi intr-o analiza DailyBusiness.ro.
Istoria unei privatizari controversate
Povestea afacerii Rompetrol a inceput acum 10 ani. La 1 noiembrie 2000, Fondul Proprietatii de Stat (FPS) si Rompetrol Group BV Rotterdam, controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu, semnau contractul de privatizare al combinatului petrochimic Petromidia Navodari. O afacere vazuta la vremea respectiva ca un adevarat succes pentru Romania.
FPS vindea pachetul de 69,991% din actiuni pentru 50,517 milioane dolari, iar Rompetrol se angaja sa preia datoriile Petromidia, in valoare de 340 milioane dolari, si sa investeasca alte 225 milioane dolari in modernizare.
Rompetrol a platit pretul actiunilor, iar in privinta datoriilor, in urma negocierilor cu guvernele Mugur Isarescu si Adrian Nastase, s-a ajuns la un compromis, reprezentat de Ordonanta de Urgenta 118/2003.
[img=906]Dinu Patriciu[/img]
Conform actului normativ, autoritatile erau de acord cu amanarea platii datoriilor timp de 7 ani, pe principiul sprijinirii investitorului strategic.
Compromisul era reprezentat de lansarea unor obligatiuni, evaluate in prezent la 570 milioane de euro, purtatoare de dobanda, ce urmau sa fie achitate in septembrie 2010. Interesant este faptul ca ordonanta lasa la latitudinea Rompetrol dreptul de a alege daca plateste datoria sau o converteste in actiuni. O chestie interpretabila de care acum, KazMunaiGaz vrea sa se foloseasca.
Mihai Tanasescu, ministrul Finantelor din guvernul Nastase, declara, la vremea respectiva, ca aceasta solutie va permite contribuabilului sa poata plati in continuare taxe catre bugetul de stat, sa isi continue investitiile si sa dezvolte compania.
Analistii economici spun ca, dincolo de interesele politico-economice ce au guvernat negocierea contractului de privatizare si pretul mic platit de Rompetrol, solutia aleasa nu a fost tocmai rea, avand in vedere situatia economica a acelor vremuri.
”N-au gandit-o tocmai prost. Decat sa stearga datoriile Petromidia, au reusit sa determine noul proprietar sa le accepte”, a declarat analistul Cristian Dinulescu.
„S-a mers pe premiza ca peste 7 ani, Rompetrol urma sa fie pe profit, iar statul va avea oricum de castigat. Ori va lua banii pe obligatiuni, ori va prelua actiuni la o firma profitabila. In plus, Rompetrol se angaja sa plateasca dobanzi de cateva zeci de milioane de euro anual”, a mai spus Dinulescu.
Pana ce obligatiunile sa ajunga la scadenta, Dinu Patriciu a vandut Rompetrol catre kazahii de la KazMunaiGaz, in urma a doua tranzactii, incheiate in 2007 si 2009, ce au vizat 75% respectiv 25% din actiuni.
Omul de afaceri „s-a spalat astfel pe maini” de problema datoriei istorice si a incasat o suma estimata de presa la cel putin 1 miliard de euro. In 2000, platise numai 50,5 milioane de dolari pe 69,991% din actiuni.
Interesant este faptul ca firma din Kazahstan a preluat datoria Rompetrol cu seninatate.
„Preluam toata povara raspunderii datoriilor existente. Va trebui sa platim datoriile si ducem negocieri cu o alianta de banci internationale. KazMunaiGaz are posibilitatea de a plati datoriile”, declara la acea vreme Kabyldin Kairgeldy, presedintele KazMunaiGaz.
”In 2007, cand au preluat 75% din actiuni, economia mondiala crestea ca in basme. Nimeni nu se astepta sa vina criza. Rompetrol reprezenta poarta lor de intrare catre piata Uniunii Europene. 560 milioane de euro erau nimic fata de potentialul de castig”, explica analistul Cristian Dinulescu.
Intre timp insa, planurile le-au fost date peste cap de recesiunea mondiala.