Summitul G20: Negocieri dure in \”Razboiul valutelor\”

Reuniunea G20 din Coreea de Sud este considerata de experti una dintre dintre cele mai importante conferinte internationale din ultimii ani, dupa cele de la Londra si la Pittsburg din 2009, care au pus bazele reformei financiare mondiale.

Abia iesita din cea mai grava recesiune din ultimii 80 de ani, declansata de speculatiile financiare din anii ’90, economia mondiala risca sa intre intr-o noua criza, de aceasta data, spun unii specialisti, chiar mai grava.

Si asta pentru ca asa-numitul „razboiul al valutelor ” tinde sa arunce in aer intregul sistem financiar mondial.

Fortarea cotatiei monedelor nationale, de la yuanul chinezesc la dolar si euro, precum si masurile protectioniste luate de majoritatea tarilor lumii, au determinat investitorii sa se intoarca spre plasamentele clasice, in genul aurului.

Cotatia metalului galben a inregistrat, astfel, noi recorduri istorice, de care unii au profitat, in special americanii, cei mai mari detinatori de aur din lume (8.000 de tone). Altii au pierdut, in special chinezii, care au cele mai mari rezerve valutare din lume, dar numai o mica parte din ele sunt acoperite in aur.

La Seul, marile puteri vor incerca sa faca ordine in acest razboi. Daca nu vor reusi, spun analistii, rezultatul va fi unul singur – o noua recesiune.

Un razboi cu mai multe tabere

Pana nu demult, razboiul economic avea, de regula, doi combatanti, de la clasicul SUA vs. URSS la cel care opune statele dezvoltate (SUA, Germania, Japonia, Franta etc) tarilor emergente (China, Brazilia, India etc). Asa-numitul „razboi al valutelor ” a reusit performanta de a atrage in conflict aproape pe toata lumea.
[img=1002][/img]

Noul „razboi al valutelor”, varianta moderna, ii are in prim-plan pe chinezi, care de ani de zile controleaza cursul monedei lor nationale, yuanul, pentru a-si favoriza exportatorii. Cu cat cursul este mai mic, cu atat China isi creste avantajele pe pietele de export.

In acest fel, China, cu produse foarte ieftine, chiar daca indoielnice din punct de vedere al calitatii, a ajuns cel mai important exportator al lumii.

Statele Unite ale Americii, principala piata de desfacere a chinezilor, si-au vazut interesele afectate. In pofida eforturilor internationale, americanii nu au reusit sa forteze China sa isi liberalizeze moneda. Beijingul s-a angajat ca o va face, a lasat moneda sa se aprecieze, insa intr-un culoar extrem de mic.

Pe fondul recesiunii, conflictul valutar a crescut in importanta. Si nu numai pentru americani si chinezi. Stimularea exporturilor a ajuns sa fie privita drept principala cale spre revenirea economica de multe tari, inclusiv de Romania.

Unora le-a iesit cum nu se poate mai bine. Germania este, probabil, cel mai bun exemplu. A profitat din plin de criza din zona euro, declansata de situatia Greciei si si-a crescut spectaculos exporturile, ca urmare a deprecierii masive a monedei europene in fata dolarului.

Si alte tari au redescoperit avantajele diferentelor de schimb, astfel ca s-a ajuns la o adevarata cursa a devalorizarilor, ce a angrenat zeci de state, din Brazilia pana in China si Japonia. Totul pentru a stimula exporturile.

Dupa ce au dat drumul la tiparnita, investind aproape 2.000 miliarde de dolari in salvarea bancilor si marilor corporatii, americanii, cei mai mari importatori din lume, s-au vazut astfel prinsi in capcana propriilor masuri anti-criza.
[img=1003][/img]

Stimulentele financiare au salvat „pe cine trebuie” (banci, institutii considerate prea mari ca sa dea faliment) si au readus PIB-ul pe crestere. Totodata, dolarul si-a reconfirmat statutul de principala valuta a lumii. Economia nu a iesit insa cu adevarat din criza, dincolo de statisticile umflate de „hemoragia” de bani.

Dimpotriva, consumul a continut sa scada, americanii nu s-au mai inghesuit sa ia credite, astfel ca exporturile au ajuns sa reprezinte si in America o principala prioritate.

Si cum era de asteptat, una dintre parghiile la indemana a reprezentat-o deprecierea monedei nationale. Iar efectele se vad deja. Exporturile SUA au crescut, luna trecuta, la cel mai ridicat nivel din ultimii 2 ani.

Pentru a stimula economia, Federal Reserve, banca centrala americana, a anuntat zilele trecute ca va investi inca 600 miliarde de dolari in economie, fapt care a starnit, cum era de asteptat, protestele partenerilor comerciali.

Cei mai vehementi s-au dovedit a fi nemtii. Cancelarul german Angela Merkel a acuzat Washingtonul ca inunda planeta cu lichiditati pentru a-si finanta datoriile si pentru a deprecia dolarul, fara grija daunelor colaterale pentru parteneri.

Merkel a declarat pentru Die Welt ca o moneda stabila ca euro nu trebuie sa sustina singura greutatea politicilor monetare care vizeaza mentinerea altor valute la un nivel redus.

Practic, cancelarul german a pus China si Statele Unite in aceeasi barca, ambele tari depreciindu-si valutele in mod deliberat.

Puse cap la cap, toate aceste evenimente au dus la o adevarata cursa a deprecierilor valutare, alimentata de zvonuri, rapoarte financiare, interese si speculatii la cel mai inalt nivel.

In tentativa de a deprecia din nou euro, au aparut noi speculatii privind stabilitatea unor tari precum Grecia, Spania, Portugalia si Irlanda, care in premiera au fost incluse in bloc in topul celor mai riscante tari ale lumii, realizat de CMA Data Vision.
[img=1004]Topul celor mai riscante tari din lume, potrivit CMA DataVision[/img]

La randul lor, in ciuda protestelor internationale, japonezii au incercat o devalorizare controlata a yenului, iar marile puteri emergente, precum China sau Brazilia, si-au vazut in continuare de controlul monedelor proprii, pentru a-si stimula exporturile.

„Daca se mentine acest razboi pot aparea probleme mari, care sa degenereze in tendinte protectioniste in cazul tarilor afectate, ca urmare a problemelor acestora cu exporturile din tari precum China si alte state, care i-au urmat politica valutara, precum Brazilia si Coreea de Sud”, a declarat Joaquin Almunia, comisar european pentru Concurenta.

In Romania, bineinteles, lucrurile stau ca de obicei pe dos. Politica oficiala a Bancii Nationale a Romaniei (BNR) vizeaza mentinerea cotatiei leului cu orice pret, fapt care a fost si este exploatat cu succes de speculanti. Leul isi mentine evolutia stabila, insa pretul platit il reprezinta miliardele de euro imprumutate de la Fondul Monetar International (FMI).

La nivel oficial se spune ca daca ar lasa moneda sa se deprecieze pentru a stimula exporturile, economia s-ar duce de rapa, iar romanii n-ar mai putea sa isi achite creditele.

Vom avea un armistitiu la Seul?

Lumea financiara priveste cu speranta la summitul de la Seul, in asteptarea unui armistitiu. Una dintre solutiile de compromis ar fi, potrivit presedintelui Bancii Mondiale, Robert Zoellick, plasarea aurului ca etalon monetar mondial.

„Marile economii ale lumii ar trebui sa analizeze posibilitatea readoptarii modelului in care cursul valutar era raportat la aur, pentru ca astfel sa poata tine in frau fluctuatiile”, a spus Zoellick.

El a precizat ca solutia pentru rezolvarea asa-numitului razboi al valutelor, ar fi un sistem „care sa includa atat dolarul, cat si moneda euro, yenul japonez, lira sterlina si yuanul chinez, care incetul cu incetul capata un statut international”.

Seful BM a adaugat ca „sistemul ar trebui de asemenea sa considere aurul ca punct de referinta in ceea ce priveste asteptarile pietei privind inflatia, deflatia si cursul valutar”.

Declaratia sa a fost puternic contestata. Fred Bergsten, directorul Institutului de Economie Internationala din Washington, a afirmat ca solutia lui Zoellick este foarte „sensibila”, iar ideea folosirii aurului ca etalon monetar este „minora si irelevanta”.

La randul sau, Jean Claude Trichet, presedintele Bancii Centrale Europene, a spus ca membrii consiliului monetar al institutiei reuniti la Basel nu au discutat aceasta optiune.

„Din cate stiu eu, aceasta propunere a fost facuta prima data in anii ’80 de Jim Baker, secretarul Trezoreriei SUA de atunci. Nu am niciun comentariu in aceasta privinta”, a declarat Trichet.
[quote=Angela Merkel, cancelarul Germaniei]Cel mai mare pericol care ne ameninta este protectionismul[/quote]
O alta solutie este cea propusa de FMI. Expertii Fondului au afirmat ca trebuie luate masuri pentru a determina statele lumii sa isi corecteze cotatiile valutare.
[img=1001][/img]

„Dolarul este puternic in raport cu situatia economica a Statelor Unite, in timp ce euro, yenul si lira britanica se afla la un curs just”, au spus oficialii FMI, intr-o nota adresata tarilor membre G20.

„Ratele de schimb reale din Japonia, din Zona Euro si din Marea Britanie par la nivel global conforme cu fundamentele lor pe termen mediu, in timp ce dolarul este mai degraba puternic in raport cu fundamentele sale”, respectiv situatia economica a SUA, se arata in nota FMI.

Cu alte cuvinte, solutia FMI este ca dolarul sa isi continue deprecierea. O chestie benefica pentru americani, dar mai putin pentru celelalte tari, care resping aceasta varianta.

[quote=Timothy Geithner, secretarul american al Trezoreriei]”Este nevoie de un arbitru independent care sa spuna ce trebuie facut. Iar FMI a fost conceput pentru a juca acest rol[/quote]

Ce alternative sunt la solutiile Bancii Mondiale si FMI?

Zhou Xiaochuan, guvernatorul Bancii centrale a Chinei, a solicitat o reforma urgenta a ratelor de schimb. Acesta ar vrea sa vada yuanul la statutul de valuta internationala principala, alaturi de dolar si euro.

O varianta pe care occidentalii o resping, pentru ca ar creste si mai mult influenta economica a Chinei.

Cancelarul german Angela Merkel a anuntat ca va pleda, la summitul G20, pentru evitarea interventiilor pe monede si pentru finalizarea negocierilor Rundei de la Doha, ce presupune masuri de liberalizare a comertului mondial.
[img=1000][/img]

„Exista ceva ce putem face, nu costa mult si nu va crea noi datorii, si anume finalizarea Rundei de la Doha. Vorbim despre asta de ani intregi, dar exista din nou o sansa ca in 2011 sa finalizam in sfarsit acordul”, a declarat Merkel.

De cealalta parte, Statele Unite insista sa obtina la G20, sub egida FMI, un cadru nou care sa limiteze excedentele sau deficitele curente, ceea ce vizeaza direct Germania.