Obligatie controversata: Plati suplimentare pentru a difuza muzica in spatii publice

Daca va surprinde acest lucru, nu sunteti singur. Internetul abunda de cazuri ale unor persoane care nu inteleg de ce trebuie sa plateasca aceste ‘taxe’. „Pentru ca suntem in Romania?”, se intreaba, retoric, un taximetrist. De fapt, sustin oficiali ai caselor de discuri si ai UPFR-ului, in aproape toate tarile exista aceasta lege.

Mihaela este o forumista care nu intelege de ce trebuie sa plateasca in plus, pe langa abonamentul la cablu, anumite sume de bani si pentru aceste organizatii. „De curand am preluat administrarea unei societati ce are ca punct de lucru un bar , in care utilizez un televizor cu abonament la o retea de distributie. Zilele trecute am avut un control de la politie prin care mi s-a solicitat contractul incheiat cu UPFR si UCMR , precum ca nu as avea voie sa utilizez televizorul in local decat dupa incherea unui astfel de contract si dupa ce mi se elibereaza licenta”, spune Mihaela.

Pe site-ul oficial al UPFR se explica de ce este necesara plata unei astfel de remuneratii. UPFR este un organism de gestiune colectiva (OGC) a drepturilor conexe dreptului de autor si are ca obiect de activitate colectarea si epartizarea drepturilor conexe apartinand producatorilor de fonograme din radiodifuzare (radio si TV), retransmitere prin cablu, comunicare publica, copie privata si reproducere in scopul comunicarii publice. Institutia este non-profit.

Cum functioneaza Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania (UPFR), ce legi are in spate organismul de gestiune colectiva, ce institutii sunt obligate sa obtina o licenta din partea UPFR pentru a difuza muzica? DailyBusiness.ro a mers la sediul institutiei pentru a discuta cu cei mai avizati oameni pe acest subiect.

Ramona Birlog, avocat al UPFR, spune ca orice unitate comerciala ce difuzeaza muzica pentru public trebuie sa plateasca o suma catre casele de discuri ce ii reprezinta pe artisti. „Noi suntem institutia terta desemnata de case de discuri precum Universal Romania, Sony, Roton sau Warner sa colectam aceste drepturi”. Astfel de institutii care trebuie sa plateasca sunt restaurantele, discotecile, hotelurile, dar si taximetristii, cabinetele medicale, targurile de arta ce pun muzica ambientala clientilor si vizitatorilor, precum si portalurile online de streaming.

De asemenea, toate posturile de radio si de televiziune trebuie sa plateasca aceste drepturi de autor.

„Nu este o taxa, si acest lucru trebuie inteles de la inceput foarte clar. Este un drept de remuneratie pe care il au, prin lege, casele de discuri, de a primi o suma de bani de la institutiile ce difuzeaza in mod public muzica. Nu suntem acei ‘rai’ care bat la usa cabinetului medical si cer taxe in mod abuziv, cum suntem uneori, eronat, perceputi”, spune Ramona Birlog.

Este si cazul lui Alin Popescu, specialist in legislatie, care povesteste: „Alina, dentistul meu si nu numai, a primit o somatie de la UPFR, prin care i se spunea ca daca pune muzica ambientala in cabinet, trebuie sa plateasca bani UPFR-ului. Am vazut ideea reluata si in foaia expediata (pe post de revista lunara) de cei de la Colegiul Medicilor Dentisti. Si mi se pare ca tupeul UPFR-ului a sarit dincolo de limitele unei scale normale. Asa ca au in mine un neprieten declarat”.

„Ni se intampla foarte des sa primim tot felul de reactii de genul acesta”, comenteaza Stefan Oprisan, coordonator ambiental al UPFR. „Toti cei care au un spatiu public trebuie, din start, sa fie constienti, conform legilor publicate si la noi pe site si in Monitorul Oficial, ca daca aleg sa instaleze in incinta televizoare, radio-uri sau alte surse de muzica, trebuie sa plateasca drepturile de remuneratie aferente caselor de discuri si artistilor”.

In prezent, pe toata suprafata Romaniei, sunt 6.000 de platitori de astfel de remuneratii, din 8.000 identificati.

[img=372][/img]

„Cei 2.000 care nu platesc incalca legea si, in prima faza, le trimitem notificare. Ulterior insa, avem dreptul sa chemam in instanta acea persoana. Incalcarea legilor poate duce in cazuri extreme chiar la inchisoare si implica plata la valoare tripla a remuneratiilor cuvenite. Platile se aplica si retroactiv”, mai spune Stefan Oprisan.

Un alt exemplu este cel al unui bar care detine televizoare, dar ruleaza permanent canale de sport straine. De ce trebuie chiar si patronul acelui bar sa plateasca sume de bani catre casele de discuri?

„A detine un aparat de radio sau un televizor, cu abonament platit, este de ajuns. Chiar de ar rula doar pe Discovery sau un canal de sport, este imposibil ca intr-o reclama sa nu fie difuzata muzica. Este de ajuns sa mearga muzica cateva secunde intr-o zi a lunii, pentru ca remuneratia sa trebuiasca, prin lege, onorata”, spune Oprisan.

Oficialii UPFR sunt constienti ca sistemul pus la punct de catre UPFR, desi functioneaza „corect si in limita legii”, poate fi imbunatatit.

„Totul se poate perfectiona. In primul rand mai avem de lucru la comunicare, la intelegerea mai buna de catre cei ce trebuie sa plateasca drepturile de remuneratie ale caselor de discuri. Recent am angajat un reprezentant PR care sa se ocupe de comunicare”, spune Ramona Birlog.

UPFR primeste zilnic 60-70 de adrese de la politie cu persoane juridice ce nu platesc, iar UPFR trimite inapoi 40-50 de sesizari pe zi, in acest sens. „Se ajunge mai greu in instanta. Majoritatea platesc inainte de acest pas”, spune Birlog.

Despre cati bani este vorba?

Suma platita difera in principal de suprafata utila a localului, domeniul de business dar, mai ales in cazul posturilor de radio si de televiziune, de incasarile brute ale business-urilor. De asemenea, difera si in functie de factorul de importanta pe care il are muzica in cadrul business-ului.

„Una e muzica dintr-un bar si dintr-o discoteca, business-uri care tin foarte mult de acest factor, si alta este suma ce trebuie incasata de la o alimentara ce are deschis un radio sau de la un magazine de imbracaminte. Pentru discoteci, suma de plata este echivalentul a 1,5% din incasari, din care se deduce o valoare fixa, conform unui tabel prestabilit. De exemplu, daca discoteca are 500 de metri patrati, valoarea dedusa este de 158 de lei”, explica Stefan Oprisan. Lista exhaustiva a sumelor poate fi vizualizata aici.

In cazul unui cabinet dentar, in schimb, remuneratia este de 9 lei/luna, daca suprafata nu depaseste 49 de metri patrati. Suma nu difera in functie de numarul de televizoare sau aparate de radio existente pe o suprafata anume.

In 2008, UPFR a colectat suma de 5,2 mil. lei (1,5 mil. euro). Circa 30% din aceasta suma au reprezentat insa plati restante din anii anteriori, spune Stefan Oprisan. „Anul acesta, probabil ca aceasta suma va mai scadea, pe fondul crizei economice – incasarile firmelor vor scadea, deci si remuneratia noastra”.

Institutia, non-profit, primeste un anumit comision din sumele stranse, dupa care vireaza restul banilor catre casele de discuri.

„Limita maxima (a comisionului – n.r.) este stabilita, prin lege, la 15%. Difera insa de la casa de discuri la casa de discuri si este stabilita de acestea”, explica Oprisan.

Conducerea UPFR este formata din membri ai tuturor caselor de discuri din Romania. Printre acestea se numara Roton, Cat Music, Universal Music Romania, sau MediaPro Music&Events.

Oficialii caselor de discuri confirma spusele celor de la UPFR. Astfel, Laurentiu Olaroiu de la casa de discuri Roton si membru UPFR spune ca „intr-adevar, un maxim de 15% din ceea ce primim noi de la UPFR ramane la ei ca taxa de administrare. Nu pot spune ce suma am primit anul trecut de la organism, este informatie confidentiala. Oricum, in toate tarile exista o terta institutie care se ocupa de colectarea drepturilor conexe artistilor”. Acesta a adaugat ca cea mai mare parte a acestor sume sunt recuperate prin intermediul UPFR si doar o mica pondere in mod direct, de catre Roton.

Dana Adam, prezenta in comisia permanenta speciala a UPFR din partea MediaPro Music&Events, spune ca „desi putem sa colectam si singuri drepturile de remuneratie, preferam sa lasam UPFR sa faca acest lucru”. Ulterior, artistii primesc intre 30 si 50% din sumele primite de MediaPro Music. Ponderea variaza in functie de negocierile individuale ale casei de discuri cu fiecare artist in parte.

Posturile de radio si televiziunile

In prezent, conform oficialilor UPFR, achita remuneratii catre casele de discuri 171 de posturi de radio dintr-un total de 190. In cazul televiziunilor, lucrurile stau mai bine – 86 de posturi TV platesc taxele catre UPFR, din circa 90.

Cum ramane cu posturile de radio online, sau site-urile de streaming de pe Internet?

„Aici lucrurile se complica putin. AIMR-ul (Recording Industry Association of Romania) se ocupa de aceasta nisa, metodologia este noua, insa avem drepturi sa colectam aceste taxe si de pe Internet. In functie de marimea business-ului, pretul mediu pe care trebuie sa il plateasca un radio online este de 0,08 lei/melodie”, a spus pentru DailyBusiness.ro Florin Ciuica, executive director AIMR.

Intrebat de cazul Trilulilu.ro, dat recent in judecata pentru incalcarea drepturilor de autor, oficialii AFPR nu au spus decat ca „este un caz clar de incalcare a unor drepturi, insa nu suntem sub nicio forma indreptatiti sa comentam pe acest subiect mai mult. Oricum, si Trilulilu.ro dar si orice alt portal, si avem mai multe cazuri de acest fel, pot ajunge la o intelegere amiabila cu casele de discuri. Este posibil chiar sa incheie parteneriate, casele de discuri sa isi promoveze muzica artistilor, contra cost, pe astfel de portaluri de streaming sau download”.

In ceea ce priveste cazurile de piraterie online, AIMR a anuntat anterior ca a obtinut in instanta obligarea unui utilizator de DC++ (program de file-sharing – n.r.) la plata a remuneratiilor cuvenite, in cuantum de 3.000 euro. „Aproape de solutionare mai sunt cateva zeci de cazuri. Per total, am inceput sa urmarim cateva sute de utilizatori de site-uri de file-sharing din Romania si, mai devreme sau mai tarziu, daca va fi cazul, acestia vor trebui sa plateasca drepturile cuvenite artistilor”.

Acestia sunt alesi in functie de marimea traficului si de fisierele pe care le transfera. „Nu ne intereseaza decat cei care transfera muzica si filme. Consideram ca daca cei care fac rate de transfer mici vad ca ‘cei mari’ sunt obligati sa plateasca, se potolesc, usor-usor, si ei”, spune Florin Ciuica.